[27 mai 1881]

Scrierile dramatice bune se disting de cele mediocre prin consecuența caracterelor. De la început până la sfârșit toate personajele se poartă și vorbesc astfel cum trebuie să se poarte conform naturii lor înnăscute. Dar se va petrece conflictul în clasele de jos și espresiile vor fi mai energice, dar scena va fi în salon și patimile se vor ascunde în nuanțele cele mai elegante de conversație, fondul rămâne același. Se va observa că, dacă dicționarul de espresii și locuțiuni e altul, e potrivit cu gradul de cultură al stratului social în care conflictul se petrece, logica patimii și a caracterului, maniera fiecăruia de-a raționa conform temperamentului său rămâne aceeași.

Autorii dramatici sunt adesea mediocri, natura nicicând. Oricât de parfumat de civilizație ar fi exemplarul ce ni-l prezintă natura, în purtarea lui va fi consecuent până și în inconsecuențele sale. Astfel, la oricine vom găsi firul roșu al caracterului petrecut prin șiragul faptelor sale, deși acestea nu trebuie să fie neapărat un șirag de mărgăritare.

Ne aducem aminte de judecata de odinioară a foilor roșii despre d. Vasile Boerescu. C-o furie adevărată aceste foi se aruncau asupra ministrului din cabinetul conservator care încheiase convenția comericală cu Austria; era acuzat că primise o decorație care nu se dă decât celor ce înmulțesc c-o provincie întreagă zestrea habsburgilor; d. baron era ținta persiflajului celui mai crud. Tempora mutantur et nos mutamur in illis. Cel care n-avea întru nimic a compromite interesele țării pentr-o decorație e azi patriot, a subscris o hârtie de sumisiune necondiționată către onor. d. Ioan Brătianu, deci azi e un giuvaier al partidului dominant, plumbul s-a prefăcut în aur, cristalul de stâncă în diamant.

Nu vom discuta mult asupra marelui om de stat, precum se numea însuși în articolele scrise manu propria în „Presa“. E ușor a defini natura acestui bărbat politic. O inteligență foarte elastică, dar căreia asupra formelor i-a scăpat totdeauna fondul. Toată cariera sa politică consistă în sacrificarea fondului intrinsec al lucrurilor pentru câștigarea unor forme mai mult ori mai puțin lustruite ale existenței statului român. Reaua traducere a Codului Napoleon și introducerea lui peste noapte, deși codificațiunile noastre vechi ar fi avut nevoie de modificațiuni puține și neesențiale pentru a egala Codul francez; actuala lege a instrucției, un adevărat monstru, care face din elevi de liceu profesori de gimnazii, ba de universitate chiar, și care a fost cauza creării unei sume de școli primare și secundare rele, sunt în mare parte opera d-lui Boerescu din zilele lui Cuza Vodă.

În zilele lui Carol Vodă d. Boerescu a urmărit idealul unei independențe formale a statului român, fără nici o considerare a condițiilor materiale ale acestei independențe. Pentru a restabili dreptul țării de-a încheia tractate de negoț a fost părintele intelectual al convenției austro-române, liber schimbiste cu totul, și în care puținele puncte de protecție a meseriei naționale au fost introduse de unii din colegii săi. Tot în urmărirea acestei independențe formale d-sa s-a făcut ministrul de externe al Tractatului de la Berlin și, pentru dobândirea recunoașterii repezi a regalității, s-a făcut ministrul cestiunii dunărene.

Nu-i facem o acuzație dintr' aceasta. Fiecine face ceea ce se pricepe. A pune moșia părintească amanet pentru a câștiga un rang a căruia mărime să n-aibă pereche decât în goliciunea lui e asemenea politică, dar, după părerea unui bun gospodar, e o rea politică.

D. Dumitru Brătianu a definit politica d-lui Boerescu în cestiunea dunăreană.

Circularele către agenții noștri din străinătate și convorbirile cari au putut avea loc au lăsat celorlalte puteri impresiunea că am primi și noi Comisiunea Mixtă sub președinția Austriei.

Iată scheletul declarației d-sale din Senat, dezbrăcat de toate rezervele. Nici poveștile d-lui Ion Brătianu, nici lungul discurs al d-lui Boerescu n-a adaos și n-a scăzut nimic din gravitatea acestei declarări. Deși un angajament propriu zis nu e luat, dar angajamente impropriu zise par a fi destule ca sorții de apărare ai cestiunii dunărene să fie mai puțini și mai grei.

Ceea ce constatăm este că Senatul a refuzat votul de încredere cerut de d. Dumitru Brătianu.

Dacă nu aveți destulă încredere în caracterul și în priceperea reprezentanților dv. actuali de la guvern și vorbind astfel mă adresez nu numai la majoritate, ci la întregul Senat, căci și de astă dată trebuie să fim toți uniți precum totdeauna am fost în cestiunile mari naționale — dacă, zic, nu aveți destulă încredere în miniștrii actuali, să fim înlocuiți cu alte persoane, cari să aibă fără rezervă toată încrederea dv.; căci numai astfel vom avea sorți de-a înlătura sau cel puțin de a ne strecura printre marile greutăți ce ne creează în cestiunea dunăreană starea politică actuală a Europei.

Iată cererea unei moțiuni de încredere.

Iată și sfârșitul ședinței:

D. D. Ghica, președinte. Aveți vreo moțiune?

D. P. Grădișteanu. Nu.

Senatul primește trecerea pur și simplu la ordinea zilei.

Iată dar că și aci firul roșu al actelor d-lui Boerescu e acelaș. Pentru a câștiga o poziție formală statului român a tot subțiat firul cestiei dunărene, prin circulare și conversații, prin angajamente impropriu zise, încât acest fir amenință a se rupe. Aceste forme costă din ce în ce mai mult și n-ar fi de mirare ca într-o zi să ajungem împărăție chiar … dar de soiul celei turcești.

❦