[30 septembrie 1881]
Acum, când statutele Creditului Mobiliar sunt promulgate și acțiile 'și caută loc la bursă, așteptăm ca timpul să arate dacă prevederile noastre, sau mai bine zicând ale specialiștilor financiari pe cari i-am citat, se vor confirma sau nu, dacă activitatea societății va apuca pe clina jocului și a agiotajului sau se va mănține strict în cercul afacerilor solide de comerț și de întreprindere.
Față însă cu știrea colportată că titlurile nouăi Societăți stau deja la bursa franceză cu o sută și mai bine peste pari, ne permitem a reproduce din „France financiere“ următoarea descriere a situației pieței de efecte a Franței, precum și a stării în care se află nenumăratele institute de credit.
Treceți fără îndoială c-un ochi distras — zice „La France financiere“ — asupra tabloului pe care-l facem tot la trei luni asupra numărului societăților cari s-au format.
Dacă însă v-ați da osteneala de-a citi numai totalul sumelor ce i se cer publicului, ați trebui să rămâneți în uimire.
Dar uimirea ar fi și mai mare dac-ați ști cum sunt constituite cea mai mare parte din aceste societăți.
Vă pot cita multe din cele mai mari, al căror capital sec urcă la multe milioane și a căror acționari nu există decât în imaginația fondatorilor, ceea ce nu-i împiedecă pe aceștia de a merge cu gravitate la notar și de-a declara că tot capitalul a fost subscris și cu în același timp a patra parte a fost vărsată în numerar.
La trebuință, această a patra parte în numerar se depune pe masa notarului, care nu poate decât constata ceea ce vede, pentru că n-are altă misiune, deși în cele mai multe cazuri el știe foarte bine că acești bani au fost luați cu împrumut pentru câteva ceasuri numai.
Da, în Paris se găsesc oameni cari au profesia de-a împrumuta bani pentru constituirea societăților și puteți fi siguri că li se plătește foarte scump acest serviciu. Cu toate astea ar trebui să fie mai puțin aspri, pentru că au obiceiul de-a duce banii ei singuri la notar și de-a-i readuce cu grijă îndărăt, astfel că în realitate nu se espun nici unui risc.
În alte cazuri e destul dacă s-aduce polița unei case de bancă, sau chiar casa de bancă care subscrie ea însăși se mărginește la o simplă pasare în scripte, care se contrapasează a doua zi.
Și nici e cu putință ca să fie altfel, pentru că niciodată Franța n-ar putea, cu toate enormele ei economii, să subscrie sumele și mai enorme ce i se cer.
Precum vedeți cea mai mare parte din societăți se fondează aproape fără bani, însă promotorii lor își fac totdauna socoteala cu rentierii, de la cari speră că-i vor descărca de-o parte a sarcinei lor.
Dacă scopul s-ar putea ajunge în totalitatea lui, dacă în realitate, la capătul câtorva luni, acționarii fictivi de azi ar fi reprezentați prin acționari serioși, răul n-ar fi considerabil, căci Societatea ar putea de bine de rău să-și împlinească programa.
Dar, din nenorocire, nu este astfel și nu poate fi astfel pentru cuvintele ce le vom da.
Rezultă deci că aceste societăți n-au decât resurse slabe la dispoziția lor, pentru că n-au putut plasa decât o parte minimă a capitalului lor și astfel ele sunt menite la o moarte sigură.
Toate silințele lor tind dar de-a căuta să trăiască timp de trei ani pentru a scăpa de legea penală, care-a fixat acest termen ca limită extremă a intervențiunii ei.
Societățile de cari vorbesc au fost organizate de oameni fără resurse serioase sau suficiente și, dacă rentierul binevoiește a lua informații înainte de a-și da banii, arareori se va înșela sau va cădea în cursa ce se întinde credulității lui.
Dar aci suntem în cazul în care cea mai vulgară prudență se poate feri.
Sunt alte cazuri din nenorocire unde lucrurile au fost aranjate în așa chip și combinate cu atâta arte încât trebuie să fie cineva din breasla aceasta pentru a scăpa cu siguranță de primejdie.
Primejdia serioasă nu vine în adevăr decât de la societățile cu capital mare cari oferă o afacere publicului. Nu le înglobez pe toate, căci sunt escepții onorabile, dar adevărul se aplică la generalitatea lor, care e foarte numeroasă.
Era un timp, nu tocmai depărtat, în care emisiunile publice reușeau încă.
Astăzi lucrurile s-au schimbat și nu voi fi dezmințit de nimeni dacă afirm că, la zece emisiuni, nu sunt două cari ar avea un succes real; mai totdeauna sau foarte des cel puțin acest succes trâmbițat prin foi ascunde un eșec.
Subscripția publică nemaimergând, oamenii bogați, societățile puternice au avut recurs la o nouă combinație: sindicatele.
O asociațiune de capitaliști se formează care subscrie în adevăr și face vărsământul cerut de lege; apoi, cu sprijinul unei largi publicități, bine orânduite, vinde publicului acțiunile societății în folosul comun al asociațiunii.
Aci publicul e și mai amăgit decât altă dată, pentru că nu i se vând acțiunile al pari; nu i se dau decât c-o majorațiune de 15 la sută, ba de mai mult chiar.
Dar mai extraordinar e că se găsesc totdeauna cumpărători în asemenea caz și e greu să fie altfel pentru că publicitatea e aranjată astfel că răsună în același timp în 100-200 de ziare financiare, făr' a mai vorbi de cele politice cari zilnic vin a se adăoga la acest concert puternic.
Auditorii sunt dar obligați a admira frumusețea piesei muzicale, pentru că nu există nici o notă discordantă. Aplauzele pornesc de la ei înșii; apoi vine colecta sub formă de cerere de acțiuni și aceasta a fost totdauna spornică.
Însă iată și sfârșitul concertului, sfârșitul comediei.
Cursul acțiunilor nu e susținut, pentru că toate sunt vândute și când publicul adevărat, cumpărătorul, vrea să vânză, nu mai găsește pe nimeni care să cumpere.
De acolo baisse considerabile cari adeseori nu se opresc la pari, așa încât adeseori nu poți scoate o sută de franci pe o acție ce-a fost plătită cu 350 fr.
Dacă imprudentul cumpărător vrea să se plângă află răspunsul pe care l-am căpătat noi, cari am cerut pentru un client ruinat o mică favoare, aceea de a-i lua titlurile c-o pierdere de 50%.
„Societatea e regulat constituită; clientul d-tale nu e copil; a trebuit să știe ce face. Noi nu-i putem ajuta nimic“.
Clientul nostru e în adevăr în fața unei societăți foarte regulat constituite și prin aceasta e ruinat cu toată buna regulă.
Ceea ce spunem e-o istorie ce se întâmplă în toate zilele și, în proporție mai mare ori mai mică, toți au fost victimele acestei spoliațiuni legale.
Am arătat astfel cele două moduri după cari se constituie societățile astăzi; în amândouă cazurile publicul își pierde banii.
Suma societăților fiind considerabilă în acest din urmă timp, importanța abisului săpat pentru biata economie, atât de penibil adunată, e evidentă.
Se întâmplă azi ca portofoliile să fie tixite cu titluri cari n-au absolut nici o valoare, decât de nume.
De acolo o neîncredere estremă pe care ne voi s-o blamez, dar care există în fine. Nu regret decât un singur lucru, că n-a existat acum zece ani. Am fi avut mai puține ruine de deplâns, mai puține de prevăzut.
Trebuie să vă depărtați de asemenea societăți ca de un inamic care se apropie sub masca amiciției, ceea ce se va întâmpla cu toate societățile acestea este că vor lichida și, activul lipsind, nu va rămânea acționarilor altă mângâiere decât de-a păstra în portofoliul lor titlurile ca pe niște martori neputincioși ai credulității lor.
Această lichidare va fi teribilă.
Asupra activității acestor societăți „La France financiere“ adaogă următoarele:
Cheltuielele generale, adecă retribuțiunile personalului administrativ, sunt atât de mari încât ar mânca dobânda legiuită a capitalului social dacă el ar fi plasat în rentă sigură de stat sau în valori de prima ordine.
De-acolo imperioasa necesitate de-a recurge, pentru sporirea veniturilor, la alte mijloace, între cari în prima linie figurează operațiunile de bursă. Dacă operațiunile de bursă s-ar traduce în simple împrumuturi pe titluri pericolul n-ar fi considerabil. Din nefericire nu e așa, ci în jocul propriu zis administratorii caută beneficiile ce le sunt indespensabile pentru a distribui o dividendă acțiunilor lor.
Dar când vorbim de beneficii vorbim de pierderi.
Când un jucător câștigă trebuie să fie cineva care pierde.
Nimic nu e dar mai puțin sigur decât izvorul acestor beneficii și un om cu minte nu poate admite ca norocul să favorizeze totdauna aceeași societate.
Astfel, pentru a ascunde pierderile, se umplu portofoliile c-o sumă de valori de o negociație mai mult decât grea la bursă, dar a căror prezență e de ajuns pentru a împlini deficitul și a permite distribuirea dividendei ordinare.
Cursuri practicate cu abilitate în momentul confecțiunii inventariului permit comisarului a face un raport favorabil asupra compunerii portofoliului și festa e jucată.
Astfel liniștea reîncepe pentr-un an, în timpul căruia se vor reîncepe aceleași operațiuni, pentru a sfârși în același chip.
Portofoliul a o sumă de societăți ne-ar prezinta curioase destăinuiri și ar dezvăli ceea ce indicăm.
Iată un rău, un viciu serios, pe care-l supunem luării aminte a cititorilor noștri.
Iată dar descrise atât natura cât și activitatea societăților al căror obiect nu este creditul real, întemeiat pe proprietate sau pe afaceri sigure de negoț, ci pe comerțul de titluri a unor întreprinderi viitoare. Se poate ca reclama, tipărită pe pagina întâia a mai multor ziare din București, că titlurile Creditului Mobiliar se cotează peste pari să fie adevărată și totuși asta nu va fi cu mult mai mult decât o manoperă de bursă, de vreme ce valoarea unui titlu nu se poate determina decât prin produsul întreprinderii ce el reprezintă. Cari sunt întreprinderile pe care Creditul Mobiliar le are în vedere, care produsul lor probabil?
❦
