[5 decembrie 1881]

În ședința de ieri a Adunării a fost la ordinea zilei discutarea răspunsului la mesajul tronului. O. P. Carp a dat citire contraproiectului minorității, pe care l-am reprodus deja. D. G. Vernescu, luând cuvântul, se declară nemulțumit cu proiectul de răspuns al majorității, mai ales în ce privește cestiunea Dunării, face istoricul consfințirii libertății de navigațiune prin acte internaționale succesive și declară a nu putea vota proiectul dacă guvernul nu va spune formal că voiește a păstra supraveghearea poliției pe Dunăre.

D. Maniu declară că nu e satisfăcut nici de forma, nici de cuprinsul răspunsului majorității, dar conchide că trebuie votat.

D. Maiorescu, tratând cu toată rezerva cuvenită cestiunea Dunării, insistă în discursul său, pe care-l reproducem întreg mai la vale, asupra punctelor de reorganizare socială și economică cuprinse în contraproiectul de răspuns al minorității. Adânca și concentrata atenție pe care Adunarea a dat-o cuvintelor sale era întreruptă numai de zgomotoase aplauze.

D. Carp a vorbit în cestiunea Dunării, declarând însă că nu angajează responsabilitatea nimănui prin părerile ce și le-a format în privirea aceasta. Fiind de mai nainte siguri că cuvintele sale vor fi obiectul multor interpretări false și substituțiuni de rea credință, vom reproduce în numărul viitor discursul întreg, siguri fiind că astfel vorbele autentice ale oratorului nu vor fi pricepute altfel decum le-a zis. Putem spune numai că nu primește nici o soluțiune care ar avea aerul de-a angaja țara pentru sau în contra unei puteri vecine și că numai o punere la cale care ar garanta, analog Tractatului de la Paris, neutralitatea teritoriului român merită sacrificii în favorul unui organ care să reprezinte interesele colectivității puterilor europene pe Dunăre.

Ședința de ieri a fost una din cele mai însemnate ale Adunării prin nivelul ridicat al discuțiunii și prin importanța ideilor nouă de reorganizare cari și-au făcut intrarea pe arena luptei parlamentare.

❦