[6 ianuarie 1881]

Amintiserăm mai zilele trecute că într-un conventicul al partidului roșu se alesese, în urma atentatului Pietraru, un fel de comitet de salut public, care și-a manifestat deja existența revoluționară și odioasă. Auzim că, în urma eliberării definitive a persoanelor asupra cărora din capul locului nu putea plana nici umbră de bănuială, membrii acestui comitet și-au arătat nemulțumirea față de Excelența sa d. Tache Giani. Nu înțelegem în adevăr această suficiență din partea unor oameni cari nici sunt competenți să se amestece în resortul justiției, nici au măcar capacitatea comună de-a pricepe că acele arestări în vânt se datoresc pur și simplu inepției fenomenale a prefectului de poliție, d. Radu Mihai. Acest model de agent polițienesc a fost prevenit, ca publicul întreg, că are să se comită un atentat. Publicul, cum e ironic și cu bun simț, și-a zis râzând: „Cine să-l comită dacă singurii oameni capabili de asemenea lucruri, apologiștii lui Blanqui, sunt la putere?“ Calculul publicului era eronat însă, pentru că uitase o împrejurare. Directorate de bancă nu are statul decât câteva, asemenea și prea puține funcții retribuite cu mii de franci pe lună. Dar patrioți sunt câtă frunză și iarbă. Numindu-se d. Carada director de bancă, pentru d-alde Pietraru nu mai era loc și sunt fără îndoială o sumă de patrioți cari cu drept cuvânt se cred mai capabili decât onor. d. Carada. Pietraru însuși, bunăoară, știa mai multă carte decât o seamă de redactori de-ai „Românului“, cari se procopsesc cu atâta repejune în socoteala patriei. În elementele necăpătuite ale partidului roșu trebuia deci să se afle cuibul conspirației și aceasta d. prefect de poliție trebuia s-o știe. În loc de asta însă poliția se folosește de pretextul încercării de asasinat pentru a aresta pe oamenii ce-i sunt neplăcuți: pe d. Grandea pentru rigoarea condeiului său, pe d. Gălășescu pentru c-a fost comisar de poliție sub guvernul conservator, când într-adevăr s-o fi distins prin privegherea exercițiilor de prestidigitație ale viitorilor pe atunci oameni mari ai României. Tot de soiul acesta au fost și celelalte arestări. O mai repetăm că d. Radu Mihai și-ar da șie și d-lui Brătianu o satisfacție nespusă dacă, în loc de-a aresta oameni nevinovați, ar justifica întrebuințarea fondurilor secrete, căci e în adevăr o ingenioasă manieră de-a le administra în așa chip încât tocmai prin întrebuințarea lor d. Radu Mihai să fie în fericita poziție de-a ști tot atât de mult despre pregătirea atentatului ca oricare alt muritor din București care citește gazete.

❦