Repede aruncătură de ochi asupra proiectului de buget pe anul 1881-82

[7 februarie 1881]

Amicus Plato,

sed magis amica Veritas.

Facem o declarație din capul locului. Scriind aceste observații n-am avut nicicum în gând a face un articol de politică militantă; am avut numai un singur scop, acela de-a atrage atenția bărbaților competenți și, prin poziția lor actuală, în putere de-a pune capăt unei situații care a durat deja prea mult. Și este timpul cred sosit a lăsa politica la o parte când este vorba de finanțele statului. De-aceea toate țifrele ce le arătăm sunt culese numai din izvoare oficiale. Scriind aceste rânduri n-am avut în vedere decât bugetele, situațiile date de Ministerul de Finanțe și declarațiunile Înaltei Curți de Compturi, prin urmare nici o singură țifră nu este de fantazie sau măcar puse în dubiu: sunt țifrele oficiale cari vorbesc.

A intrat în tradițiile noastre constituționale ca, de câte ori se prezintă un buget la votul Camerii, el să fie totdeuna echilibrat, ba în cele mai multe cazuri se prezintă chiar cu un escedent.

Este așa de lesne de-a așeza țifre negre pe hârtie albă încât de 20 de ani mai nici un ministru de finanțe nu s-a putut opri a demonstra Camerei, țării prin urmare, (schwarz auf weiss) că bugetul este echilibrat, ceva mai mult, că el lasă un escedent.

Ce se întâmplă însă? Trece anul, vine timpul încheierii socotelilor și atunci, o, atunci quantum mutatus ab illo! …

Acest obicei nefast a trecut, o repet, în moravurile noastre guvernamentale și de mai bine de 20 de ani se repeta în toți anii și, ce este mai curios, cu același succes.

Spre a mărgini demonstrația noastră la un singur exemplu, îmi este destul a aminti că în expunerea de motive a bugetului pe anul 1878 d. ministru de finanțe zicea textual 1:

Am onoare, d-lor deputați, a prezenta în deliberarea d-v bugetul general al statului pe 1878, care se încheie cu un escedent de venituri de lei 29.988.196, bani 73.

Și în adevăr în aceeași broșură găsim mai departe un tablou 2 prin care se demonstră cu țifre negre pe hârtie albă că:

Veniturile fiind de lei 121.381.770

iar cheltuielile de lei 91.393.573,27

rămâne un escedent de 29.988.196,73

Ce se întâmplă însă? Trece anul 1878 și statul își încheie socotelile și iacă rezultatul la care ajunge:

În tabloul general al situației definitive a bugetului general pe exercițiul 1878 3 (pag. 2-3) găsim balanța așezată de ministrul de finanțe în modul următor:

Încasări efectuate 117.710.360,42

Plăți efectuate 166.916.099,99

Deficit bănesc 49.205.739,57

Prin urmare, în loc de escedentul de 29.988.196 lei 73 bani, avem un deficit de 49.205.739,57, ceea ce face că d. ministru de finanțe s-a înșelat în prevederile sale optimiste cu-o bagatelă de aproape 80 de milioane.

Să nu ni se obiecteze că războiul ruso-turco-român a fost cauza unei asemenea zdruncinări a prevederilor bugetare, căci proiectul de buget s-a depus în Cameră cam în ajunul luării Plevnei 4, când războiul era pe la sfârșit, și guvernul era în deplină cunoștință de cauză când a alcătuit bugetul pe 1878. Afară de asta, această anomalie se găsește mai în toate bugetele votate de 20 de ani încoace în proporțiuni mai mici sau mai mari: dar lucrul constant este că echilibrul bugetar, escedentul ideal se traduce la închiderea unui exercițiu mai totdeuna prin un deficit real.

Aceasta o prevedeam și pentru bugetul exercițiului 1881-82; dar aruncându-ne ochii pe proiectul de buget prezentat Camerii de guvern teama noastră s-a schimbat în certitudine, precum o vom demonstra-o numaidecât.

Nu este în intențiunea noastră a face un studiu aprofundat bugetului prezentat la deliberarea Camerii. Timpul ne lipsește, spațiul între prezentarea lui la Cameră și votare este așa de scurt încât ne vom afla în fața unui fapt împlinit înainte de-a putea prezenta publicului observațiile noastre.

Ne vom mărgini dar a releva vro câteva condeie din proiectul de buget pe 1881-82, a arăta exagerearea prevederilor și a demonstra că bugetul, astfel cum s-a prezentat Camerii, nu este echilibrat. Dacă observările noastre vor izbuti a atrage atențiunea onor. comisii bugetare scopul nostru scriind aceste rânduri va fi atins.

Este departe de noi ideea de-a incrimina pe d. ministru de finanțe. Miniștrii nu fac bugetele în nici o țară din lume și mai puțin la noi. Elementele unui buget se adună, se clasifică de deosebitele administrațiuni, bugetele se alcătuiesc cu un cuvânt în birourile ministeriilor și miniștrii dau numai le coup d'oeil du maître.

Rutina biurocratică este însă așa de înrădăcinată încât bugetele se copiază unele pe altele: cele de estimp copiază pe cel de an, cel de an s-a copiat după cel precedent și așa înainte, umflând după trebuința momentului cifrele și, când s-a ajuns a se echilibra pe hârtie bugetul, atunci șeful de biurou care a făcut acest act de înaltă prestidigitațiune a binemeritat de la patrie!

Ca să dăm un esemplu de ce este rutina biurocratică și ce puțină inteligență se pune în lucrările cele mai de căpetenie vom relata următorul fapt, care, deși străin de cestiunea ce ne preocupă, totuși zugrăvește cu fidelitate spiritul ce predomină în lucrările cancelariilor noastre.

Un articol oarecare din legea comptabilității statului pune îndatorire guvernului a prezenta la deschiderea Camerei socotelile anului trecut și situația financiară a acelui an. Pentru prima dată o asemenea situație s-a prezentat Camerei în anul 1871 5. La acea epocă anul bugetar se încheia la 30 septemvre al anului viitor și de aceea găsim că și situația anului 1870 se întinde până la 30 sept. 1871, adică cuprinde tot exercițiul anului 1870. Ce să întâmplă însă? În 1874 legea comptabilității generale se modifică și anul bugetar se mărginește numai până la 30 iunie al anului viitor; cu toate acestea toate situațiile ce s-au prezentat Camerelor de la 1874 și până astăzi cuprind situația financiară până la 30 sept. De ce? Răspunsul îl găsim în rutina ruginită a biurourilor și în inteligența mărginită a personalului inferior administrativ.

Odată întâiul pas făcut, adică odată situația 1870 încheiată până la 30 sept. 1871, celelalte situații s-au copiat cu fidelitate, introducându-se pe ici pe colo alte țifre noi, fără a se observa că de la 1874 încoaci anul bugetar fiind redus la 30 iunie și situațiile urmau a se mărgini la acea dată. Nu ne vom mira deloc văzând ca situațiile viitoare vor adopta acum data de 30 iunie, deși prin legea din 12 fevr. 1880 6 s-au schimbat cu totul epocele bugetare și încheierea exercițiului se face acum iar la 30 septembre.

Să ni se ierte această digresiune, dar am socotit-o trebuincioasă spre a arăta o dată mai mult spiritul care predomină în birourile noastre administrative.

Această parenteză închisă, să ne întoarcem la proiectul de buget pe anul 1881-82.

Un străin care ar citi expunerea de motive a bugetului în cestiune n-ar putea decât să ne felicite și să ne admire. Dar acest străin, ca să-și poată păstra iluziunile, n-ar trebui nici să arunce un ochi cercetător asupra bugetelor anilor trecuți, nici, mai ales, să aștepte încheierea socotelilor în anul viitor; căci atunci orice iluzie ar fi imposibilă!

Noi, într-un timp de 20 de ani, am sporit bugetele de la 44 de milioane la 121 milioane adică cu 275 la % și Dumnezeu știe unde ne vom opri!

Ca să se ajungă la o echilibrare pe hârtie (de astă dată ni s-au făcut grație de excedent) s-a întrebuințat și în acest an vechile metode astfel:

I. S-au umflat evaluările bugetare la venituri.

După cum vedem din expunerea de motive a bugetului pe anul 1881-82 toate evaluările bugetare s-au urcat, unele bazându-se pe evaluările anului trecut, altele pe încasările efectuate în ultimii 5 ani și altele pe niște legi viitoare cari vor spori veniturile, precum pentru saline, a căror evaluări s-au urcat cu aproape ½ milion în comparație cu evaluarea anului trecut, pe cuvânt că o nouă lege va reorganiza cu totul administrația lor.

Toate aceste baze sunt greșite și chiar din expunerea de motive vedem (pag. IV) că impozitul fonciar, cel mai sigur venit, nu s-a încasat în cei cinci ani din urmă decât în proporție mijlocie de 80 la % din constatări, iar nu din evaluări și se știe că evaluările sunt mult mai urcate decât constatările.

Noi am luat și am cercetat toate evaluările bugetare și încasările efectuate de la 1862 încoace și le-am așternut în alăturatul tablou anex. no. 1. Avem astfel trei perioade distincte de câte cinci ani fiecare.

1. Period 1862-66, epoca înainte de Constituțiunea actuală.

2. Period 1870-74, epoca guvernului conservator și

3. Period 1875-79, epoca guvernului liberal.

Ei bine, din acest tablou se poate vedea că evaluările și încasările au diferit totdauna și în proporție de 88-89, în timpii din urmă de 98 la %. Aci trebuie observat că, luându-se încasările en bloc, s-au trecut și acele încasări neprevăzute prin buget; iar, dacă ar fi a se lua fiecare venit în parte, atunci proporția între încasări și evaluări ar fi și mai nefavorabilă; cu toate aceste și chiar nețiind seamă de întâmplările din anii din urmă (războiul 1877-78, din care cauză s-au mărit în mod anormal încasările) vedem că în condițiunile cele mai favorabile chiar nu se poate compta pe încasări mai mari decât 90 la %.

Astfel veniturile totale fiind evaluate la 119.671.214 trebuie să scădem cel puțin 10 la % adică lei 11.967.121,40 cari nu se vor încasa. Această scădere este cât se poate de modestă și dea Domnul ca ea să nu fie mai mare.

II. Un alt mijloc de a echilibra bugetele când nu se mai poate umfla nici un alt venit este acela de a arunca suma trebuincioasă pentru echilibru sau escedent la capitolul rămășițelor.

Această sumă de venit este evaluat în proiectul de buget pe anul 1881-82 la suma de 10.000.000 lei.

Să ne înțelegem puțin și asupra acestui punct, care formează aproape 10 la % din bugetul total al statului.

Se știe că, grație legii de percepere din 1871, rămășițe din contribuțiuni directe din ultimii zece ani sunt foarte puține, rămășițele existente astăzi sunt parte din exerciții vechi anterioare anului 1871 și din câștiguri de arenzi.

Mulțumită unor recolte bune și achizițiilor pentru armatele ruso-române o parte din arenzile arierate s-au încasat și aceasta se probează cu încasările excepționale efectuate din rămășițe în anii 1878-79.

Rămășițele din celelalte contribuțiuni din anii anteriori lui 1871 credem că vor fi acum pe sfârșit, deși aceste rămășițe ce se încasează mereu, fără a exista constatări regulate, ni se par nouă un abuz revoltător. Nu este însă locul aci a ne întinde asupra acestui subiect.

Afară de aceasta din tabloul aci anexat sub no. 2 vedem că toate rămășițele ce s-au încasat în timp de 15 ani, adică în periodele 1862-66, 1870-74 și 1875-79, ne dau o mijlocie anuală de aproape 4.000.000 în care s-au cuprins și încasările escepționale ale anilor 1878-1879. A veni dar și a evalua acest venit la 10 mil. ni se pare puțin prudent.

Rămășițele, cu cât se încasează mai mult cu atât ele diminuează și, deși nu împărtășim optimismul d-lui ministru de finanțe, care, în expunerea sa de motive pentru bugetul anului 1880 7, lasă a spera că într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat rămășițele vor dispărea cu totul, totuși credem că, deși rămășițe vor fi totdauna, dar cel puțin ele vor fi bine constatate și mai ales vor fi în o proporție mai mică.

Prin urmare credem că evaluarea rămășițelor la 10 milioane este exagerată și că ea trebuie redusă la cifra de 4 mil. care este, o repetăm, mijlocia încasărilor din rămășițe pe 15 ani. Astfel fiind, urmează a se scădea bugetul veniturilor cu 6.000.000 lei.

III. Cifrele puse pe hârtie, venituri și cheltuieli, dând o diferență în favoarea veniturilor de 385 298 lei, 33 b. aproape ar fi fost să ni se dea și în acest an un excedent; d. ministru însă a sacrificat astă dată excedentul și a preferit să destineze această sumă pentru deschidere de credite suplimentare și extraordinare.

A ni se asigura de la început că guvernul nu va deschide credite suplimentare și extraordinare în cursul anului 1881-82 decât până la suma de 385 298 lei, 33 b. este o probă de puțină prevedere și de puțină prudență, cuvinte pe cari le-am citit cu fericire în expunerea de motive a bugetului 1880 8.

Dacă ne aruncăm ochii în trecut vedem cât de hazardată este această promisiune, deși atrăgătoare. În adevăr Horațiu a zis Nil mortalibus arduum est (nimic nu este imposibil muritorilor), dar Horațiu nu cunoștea sistemele noastre financiare; a pretinde că deschiderea creditelor extraordinare și suplimentare în un an să se mărginească la 300.000 lei este a nu cunoaște istoria noastră financiară. În bugetele noastre creditele suplimentare și extraordinare au jucat totdauna un mare rol, și lucrul este altfel foarte lesne de înțeles; căci într-o țară nouă care se organizează și vrea să recâștige timpul pierdut spre a se pune în nivel cu civilizația secolului se ivesc pe tot momentul necesități nouă pe cari prevederea guvernanților nu le-a putut prevedea. Adăogând la aceasta fluctuațiile politice, desele schimbări de guvern, lesne se va pricepe cum o măsură excepțională devine aproape normală și cum nu se poate pune o limită prea strâmtă facultății de a preîntâmpina niște cheltuieli neprevăzute cu resurse extraordinare.

În acest sens tabloul aci anexat sub nr. 3 prezintă și un interes istoric: la orice mișcare politică crește și suma acestor credite; astfel: consecințele lovirii de stat din 1864 se traduc în anul următor cu o sumă de peste 12 milioane credite suplimentare și extraordinare. În 1872 se regulează (nu știm pentru a câta oară) chestia drumului de fier Strousberg și barometrul creditelor extraordinare se urcă la 17 milioane, în fine anii războiului produc pentru 1877 o creștere de credite extraordinare de 34 milioane și pentru anul 1878 de 44 milioane.

În rezumat:

În întâiul period, 1862-1866, totalul creditelor suplimentare și estraordinare se urcă pentru acești cinci ani la 30.820.767 lei, dând o mijlocie anuală de 6.164.153 lei, 40 bani.

În al doilea period, 1870-1874, aceste credite se ridică pentru cinci ani la suma de 38.656.584 lei, 37 bani, dând o mijlocie anuală de 7.731.316,87 b.

În fine al treilea period, 1875-1878, dă numai în patru ani o sumă de 98.658.964 lei, 73 bani, rezultând astfel o mijlocie de 24.664.741,18 b. Astfel dar, luându-se termenul de mijloc al creditelor suplimentare și extraordinare din acești 14 ani, ne dă suma de 12.800.000 lei.

Față cu elocuența acestor țifre a pretinde că în anul viitor 1881-82 aceste credite se vor menține la țifra de 380.000 lei este cel puțin o imprudență.

De aceea credem că trebuie a se înscrie la cheltuieli o sumă de 10 milioane pentru deschidere de credite suplimentare și extraordinare în cursul anului (sumă mai mică decât mijlocia pe 14 ani), iar nu 380.000 lei cum este prevăzut în proiectul de buget.

Astfel stabilind situația proiectului de buget pe 1881-82, avem:

Venituri prevăzute în proiectul de buget prezentat Camerei ……… 119.671.214

Din această sumă scăzând 1, după observația de sub nr. 1 diferința

de 10% între evaluări și încasări sau lei ……………………… 11.967.121,40

2. după observația sub nr. 2, asupra rămășițelor încasate în a.

1881-82 lei ………………………………………… 6.000.000

17.967.121,40

Rămân venituri probabile pentru anul 1881-82……………… 101.704.092,60

Cheltuielile prevăzute în bugetul prezentat Camerii se urcă la ……… 119.285.915,67

La care trebuie a se adăoga pentru deschidere de credite suplimentare

și extraordinare …………………………………………… 10.000.000

avem cheltuieli probabile pentru a. 1881-82 ………………… 129.285.915,67

Iar situația probabilă, a acestui buget va fi următoarea:

Venituri fiind de lei 101.704.092,60

și cheltuielile de lei 129.285.915,67

Rezultă un deficit de 27.581.823,07

Aceasta este după noi adevărata situație bugetară pe anul viitor și să nu ni se impute că suntem pesimiști. În materie de finanțe preferim pesimismul ministrului de finanțe, care a evaluat veniturile anului 1877 la 81 de milioane și încasat 110 milioane, decât optimismul din 1878 prevăzând un excedent de aproape 30 de milioane, excedent care s-au tradus peste un an în un deficit de aproape 50 de milioane, după cum am arătat mai sus.

Terminând acest repede studiu asupra bugetului prezentat Camerii pe 1881-82, dorim ca onor. comisiune bugetară să nu se lase a se amăgi de mirajul excedentelor și echilibrărilor iluzorii, ci mai bine, aruncând o privire în trecut, să se sperie de fantasmele deficitelor reale.

București, 30 ianuarie 1881

1. A se vedea: Expunerea de motive la proiectul de lege pentru fixarea bugetului general de venituri și cheltuieli pe exercițiul 1878, p. 3.

2. V. Expunerea situației financiare a tezaurului public la 30 sept. 1879 prezentată Adunării deputaților în sesiunea ordinară din 1879-80, pag. 2, 3.

3. Id. id. pag. 30, 31.

4. V. Ședința Camerii din 18/30 mai 1877.

5. Situația generală a tezaurului public și a serviciilor dependinte de Ministerul de Finanțe la 30 septembrie 1871, prezentată onor. Adunări a deputaților în sesiunea ordinară a anului 1871-72.

6. Se știe că după această nouă lege anul bugetar începe la 1 apr. și exercițiul se încheie la 30 sept.

7. V. Expunerea de motive la proiectul de lege privitoare la bugetul general al statului pe exercițiul anului 1880, pag. XIX.

8. V. Expunerea de motive a bugetului pe 1880, pag. IV.

❦