[3 noiembrie 1882]

[Articol cu paternitate incertă]

Cine se mai îndoiește de bunele intențiuni ale „corpului ponderator“ de pe Bulevard n-are decât să citească proiectul de răspuns la mesajul tronului redactat de ilustrul și simpaticul d. Vasile Boerescu. Ce vast câmp de activitate acest raportor-model a deschis Senatului tocmai acum la sfârșitul legislaturei! Ce de reforme în perspectivă!

Nici una din importantele cestiuni politice, sociale, religioase, economice și financiare n-a fost uitată. Ar trebui evident ani întregi pentru ca fiecare dintr-însele să fie studiată cu seriozitatea necesară. Ceea ce însă ar putea să sperie o activitate tânără și fără experiență, pare o jucărie pentru maturii membri ai celei d' a doua jumătăți a Parlamentului, a căror febrilă activitate nu cunoaște nici margini, nici obstacole.

În ajunul morții sale, Senatul voiește să-și dea sufletul cu demnitate; ambițiuni senile îl frământă și-l galvanizează la apropierea alegerilor.

Să ascultăm numai expunerea reformelor proiectate în ultima oră, spre a ne convinge cât de bogat și de variat este programul ce-i prezintă leaderul său.

În primul rând figurează încurajarea și dezvoltarea agriculturei, comerțului și industriei române.

Clișeul este deja cunoscut: el zice totul și nu zice nimic în același timp, ceea ce constituie un neînsemnat mijloc de recomandațiune către alegători fără multă trudă și bătaie de cap.

Imediat însă după această idee fundamentală a răspunsului-program vine o tiradă cu totul originală și neașteptată; o punem în întregul ei sub ochii cititorilor, căci mărgăritarele sunt foarte prețioase:

… Totodată, prin propagarea moralei religioase și întinderea instrucțiunii în toate clasele societății, vom ridica nivelul moralei și al culturei intelectuale, vom răspândi simțământul bunului trai și vom deștepta conștiința dreptului și a datoriei, mai ales între populațiunile rurale, cari merită mai cu deosebire a fi obiectul solicitudinei noastre.

Dacă am voi să fim dificili cu savantul raportor, l-am întreba ce are a face cestiunile de agricultură, de comerț și de industrie cu morala religioasă? Dar în fine aceasta poate fi o simplă scăpare de condei fără nici o importanță practică.

Observăm totuși că, până aci, răspunsul înoată în vag, se pierde în generalități cari au aerul a spune ceva, pe când în realitate nu spun nimic.

Venind la marile lucrări economice ce sunt de realizat, d. Vasile Boerescu declară că „cele mai dintâi, acelea cari merită preferință“, sunt cele relative la înmulțirea căilor de comunicație, județiane și comunale, cari să lege între dânsele toate orașele, toate satele, toate centrurile de producțiune și de consumațiune.

Aci programul ia o formă pozitivă și lămurită; ceea ce nu s-a putut face în șapte ani de domnie absolută și necontrolată a partidului de la putere se va face în câteva săptămâni, și alegătorii din toată țara vor fi mulțumiți. Dacă, pe ici pe colea, va mai rămânea neexecutat câte un crâmpei de cale sau câte un pod de cea mai imperioasă necesitate, grija va fi lăsată pe seama viitoarei legislaturi, care altminteri n-ar mai avea cu ce să se ocupe.

În ceea ce privește dară mijloacele de comunicațiune aflate astăzi într-o stare atât de înapoiată, românii să nu mai aibă nici o grijă, căci d. Boerescu îi asigură cu mâna pe conștiință că totul va fi îndreptat spre satisfacțiunea obștească.

Trecând din domeniul economic în acela al reformelor interioare, zice raportul, câmpul nu este mai puțin vast. Cu o bunăvoință exemplară, d. Vasile Boerescu înregistrează toată seria de reforme și de clișeuri cari ilustrează mesajiele d-lui Brătianu de la venirea sa la guvern, dar pe cari țara n-a avut încă fericirea de a le vedea realizate: reforme în justiție, în administrațiune, în instrucțiune, în finanțe, în mai tot mecanismul nostru administrativ.

Dacă trebuie să credem cuvântul fostului ministru al afacerilor străine, care și-a mâncat credința așa de des, fie zis în treacăt, toate aceste reforme vor trebui să asigure principiul stabilității și al independenței, ele vor fi de natură să întărească „principiul autorității și al proprietății, să garanteze interesele publice și private, drepturile și datoriile fiecăruia, exercițiul tuturor libertăților, încurajarea meritului și capacității“; în fine „să ridice nivelul moralei publice“.

Ceea ce e curios de observat de câtva timp este trebuința ce se simte în sferele guvernamentale de a se vorbi de morala publică. Se vede că această nenorocită morală publică a suferit grave atingeri, căci toată lumea caută să-i redea prestijiul pierdut. Reuși-vor însă a o face tocmai aceia care, cu o amabilitate de un caracter american așa de pronunțat, s-au tratat de hoți între ei și s-au amenințat reciproc cu pușcăria? Nu o credem; și de aceea lăsăm națiunii sarcina de-a pune în paralel vorbele și făgăduielele lor de astăzi cu faptele și cu turpitudinile de ieri. O dată acest paralel făcut, socotim că el va avea de rezultat condamnațiunea desăvârșită a oamenilor și a partidului actual de la guvern.

❦