[5 ianuarie 1882]

[Articol cu paternitate incertă]

Înainte de sărbători se răspândi vorba că d-nu C.A. Rosetti și-ar fi dat demisia de la Ministeriul de Interne.

Însuși „Românul“, organul d-lui ministru de interne, a publicat această știre sub rubrica „Informațiunilor“, dar fără nici un comentariu. Și, deși „Monitorul oficial“ n-a confirmat-o, acest fapt se poate considera ca sigur.

Și oricine simte că el prezintă o importanță cu totul escepțională.

Este adevărat că, sub guvernul actual, retragerea unui ministru are aceeași însemnătate cu schimbarea unui subprefect.

Câți oameni vin și revin la ministeriu fără să se știe nici pentru ce au venit, nici pentru ce se duc, nici pentru ce iar revin.

Dar nu e vorba de un ministru oarecare.

Este vorba de d-nu C.A. Rosetti, făcătorul și întemeietorul partidului liberal și unul dintre cele două capete ale acestui partid bicefal.

D-nu C.A. Rosetti este I.C. Brătianu, adică primul ministru; și d-l I.C. Brătianu, adică primul ministru, este C.A. Rosetti, a zis „Românul“.

Și cine nu știe că aceste două persoane au fost totdauna nedespărțite în acțiunea lor politică și au format amândoi o singură individualitate politică!

De aceea toți se întreabă: ce însemnează retragerea d-lui C.A. Rosetti?

În zadar am căutat, în organele oficioase, un răspuns la această întrebare. N-am aflat nimic sigur și nu putem nici astăzi răspunde decât cu presupuneri.

Două sunt mai ales zgomotele cari au dobândit oarecare tărie.

Se zice mai întâi că între d-l C.A. Rosetti și d-l I.C. Brătianu esistă o deosebire fundamentală de idei în privința organizării interioare a țării.

Este adevărat că amândoi s-au adăpat de la izvoarele cele mai necurate ale demagogiei franceze și au fost uniți trup și suflet pe cât a fost vorba să facă opozițiune.

Dar, odată ajunși la guvern, nu se mai înțeleg deloc: unul se deșteaptă a fi conservator, ba, după alții, chiar retrograd; iar celălalt a rămas tot demagog!

Această esplicațiune prezintă multe probabilități.

Pe când d-nu C.A. Rosetti se afla încă prezident al Camerii legiuitoare, țara întreagă fu câtva timp mișcată de propunerea nesocotită de a se declara magistratura electivă, aceea ce, dacă s-ar fi realizat, ar fi produs o perturbațiune generală care ar fi avut drept rezultat dezorganizarea complectă a acestei a treia putere din stat.

Abia veni la minister și țara fu din nou neliniștită prin circulările sale arbitrarie, care dezbina pe proprietari și arendași de țărani în relațiunile lor agricole. Și apoi depuse, între altele, legea consilielor județene, ce cuprinde în sine votul universal și legea tocmelelor agricole, prin care se face imposibilă orice învoială dintre proprietar și muncitorii de pământ și se dă o lovitură de moarte agriculturei.

Se pretinde că d-nul C.A. Rosetti ar întâmpina dificultăți în admiterea acestor legi și că, de aceea, se și retrase de la minister.

Dacă aceasta ar fi adevărata cauză, demisiunea d-lui C.A. Rosetti și-ar avea importanța sa politică, căci, printr-însa, s-ar dovedi că d. Brătianu respinge acum ideile demagogice și anticonstituționale cari au format crezul său politic și cărora numai d. C.A. Rosetti le-a rămas credincios.

Cât pentru noi, nu putem primi de adevărată această ruptură dintre d. Rosetti și Brătianu; nu ne putem închipui pe d. Rosetti fără d. Brătianu, nici pe d. Brătianu fără d. Rosetti; nici putem crede că d. Brătianu să-și fi schimbat acum, la bătrânețe, ideile ce a profesat toată viața sa, și să fi renunțat pentru totdauna la visul încântător de a experimenta asupra țării noastre ideile extravagante ale socialismului.

Și pe urmă nici intră în deprinderile radicalilor de a avea idei de organizare lămurite. Din contra, având idei nerealizabile și văzând că ele nu pot să treacă în fapte și în instituții, radicalii le schimbă cu înlesnire după timpuri și împrejurări, sau cel puțin le amână de azi pe mâne.

De aceea noi credem că, dacă deosebire de vederi esistă între dd. Rosetti și Brătianu, această deosebire esistă numai asupra aplicării.

Se pare că d. Rosetti, mai nerăbdător și poate mai stăruitor în ideile sale, aflându-se la putere, crede momentul priincios pentru a-și pune în aplicare vederile politice și că d. Brătianu, mai sfiicios, și voind să treacă și om de stat, nu crede încă momentul venit de a ataca bazele pe cari repauză societatea noastră și se opune la legile inoportune și cutezătoare ale colegului său, de teamă mai ales de a nu speria lumea și de a pierde, pentru totdauna, puterea.

Oricum ar fi, o deosebire de vederi esistă, și ea se pare că e prima cauză a retragerii d-lui C.A. Rosetti.

Alta se șoptește că ar mai fi cauza retragerii d-lui C.A. Rosetti.

Se mai afirmă că d-l C.A. Rosetti s-ar fi retras dezgustat de a vedea cu „ochii săi“ corupțiunea funcționarilor administrativi adunați prin prejurul stupului cu miere al bugetului și pe cari însă nu i-ar fi putut depărta fără pericolul de a nimici cu desăvârșire „marele partid“. Nu e vorba, aceasta dorință ce se atribuie d-lui C.A. Rosetti, de a fi voit să aducă oarecare moralitate în partidul său, mai nu s-a simțit; căci, afară de cele petrecute cu primarul de la Câmpina și de demisiunea prefectului de Vâlcea, această dorință, de va fi avut-o vreodată, a rămas în stare platonică. D-l Rosetti are însă împrejurul său și ține încă prin prefecturi oameni înfierați de opiniunea publică pentru abuzuri și prevaricațiuni.

Și cu toate astea cele petrecute de la o vreme încoace dă oarecare temei acestor zgomote.

Toată lumea și-aduce aminte de retragerea d-lui I.C. Brătianu din capul guvernului. D. I.C. Brătianu însuși a esplicat cauzele retragerii sale; d-sa, amărât, dezgustat de corupțiunea ce se încingea în partidul său și simțindu-se neputincios de a o înfrâna, a veștejit-o cu o energie și o indignare pe care abia o ating ziarele opozițiunii, și a declarat că se retrage pentru totdauna!

Lumea aștepta să vază ce se va face: Veni-va un bărbat mai răbdător decât d. I. Brătianu, care să sufere corupțiunea pe care acesta nu o putuse suferi și să caute a trăi bine cu dânsa, sau un om mai energic decât d. I. Brătianu, care să poată a o înfrâna?

În aceste împrejurări veni din Constantinopol d. D. Brătianu, care, din cea dintâi zi, risipi nedomiririle; el apostrofă majoritatea cu cuvintele îngrozitoare „Hoții la pușcărie și speculatorii la carantină“.

Dar, din acea zi, și-a tăiat aripele, și, după ce a lâncezit două-trei luni de zile în guvern, s-a văzut silit, de o putere nevăzută dar irezistibilă, ca să se retragă!

Corupțiunea crescândă a partidului, care zdrobise pe fratele său, l-a zdrobit și pe d-sa; d. D. Brătianu a fost tot atât de neputincios în fața ei ca și fratele său d. I. Brătianu!

Acești doi bărbați căzuți, nimeni nu mai era în stare să constituie guvernul, și partidul liberal era în ajunul de a cădea, cu toate majoritățile sale, supt cea mai rușinoasă inculpare, formulată de doi din capii săi, corupțiunea!

Atunci au căzut cu rugăciuni către d. I. Brătianu, atunci au făgăduit că se vor pocăi. Și d. I. Brătianu se hotărî în fine să vie, dar de astă dată nu voi să mai vie singur; luă în minister pe d. C.A. Rosetti, celălalt cap al partidului, zicându-și, desigur, că amândoi vor avea mai multă putere contra viermelui ce roade partidul liberal.

D. D. Brătianu veni și el să întărească pe coreligionarii săi politici, ca președinte al Camerii, și spuse lămurit, în discursul de mulțumire, că cestiunea de căpetenie era înfrânarea corupțiunei!

Și cu toții se puseră la lucru, și d. Rosetti începu cu primarul de la Câmpina. Toată lumea zicea: I. Brătianu este neputincios; D. Brătianu și mai neputincios; dar cu Rosetti nu se joacă, are să taie în carne vie!

Dar imediat auzim de certuri în adunările partidului, vedem interpelări în cari d. C.A. Rosetti este bătut!

În urma acestor fapte, când auzim că d. Rosetti se retrage nu suntem autorizați a crede că aceeași cauză care a depărtat pe d. I. Brătianu și pe D. Brătianu îl ucide și pe d-sa; nu suntem autorizați a crede că se retrage pentru că se vede neputincios de a îndeplini scopul pentru care venise!

Dar, dacă aceasta este cauza căderii d-lui Rosetti, atunci se dovedește că nici cei trei bătrâni ai partidului împreună nu pot să-l lecuiască de boala lui, se dovedește că corupțiunea partidului liberal este boală fără leac.

Și atunci ne întrebăm ce va face d. Brătianu: se va îmblânzi d-sa, așa încât să poată să trăiască cu corupțiunea pe care s-a declarat neputincios de a o vindeca și cu care declarase, acum un an, că nu poate trăi? Va mai consimți d-sa să serve de paravan tuturor turpitudinilor ce se petrec sub ochii săi?

În această privință să așteptăm faptele pentru a ne pronunța.

Oricum ar fi, căderea d-lui Rosetti aduce o zdruncinare guvernului din care anevoie se va dezmetici.

Căci, dacă adevărata cauză sunt legile depuse și măsurile luate de d-sa, unde mai este unitatea de vederi a partidului liberal, atât de trâmbițată de ziarul „Românul“?

Iar dacă, din contră, cauza căderii este corupțiunea nevindecată a partidului său, atunci d. Rosetti a căzut nu pentru mult rău ce a făcut țării de când e la minister, ci pentru puțin bine ce a încercat să facă!

❦