[13 martie 1883]

D. Gr. Jipescu, cunoscutul autor al Opincarului, e unul din rarii scriitori care, și în proză și în versuri, mânuie limba curată a poporului. Broșurica apărută acum cuprinde câteva poezii ținute în ton atât de original încât mai nu se pot deosebi de cele în adevăr poporane.

Astfel, bunăoară, citim:

   MARIA MERILOR

(Meri sau Cojocaru e sat în Dâmbovița)

Floricică de mărar, Umblă vestea-n Cojocar Și de-aci peste hotar Că mândruța Merilor, Surioara zorilor, Păunița stânelor, Îmi taie vederile Și-mi uscă apșoarele Și-mi seacă inimele. Curca Radii din pătul Se ghemuie, stă pitul Noaptea când aude fâl!

Cucul trist, pe-un nuc uscat, Boian, mut, nedejugat, Grivei, uitându-și de sat, Amuțesc în ascultare, Lunca, vere, conten n-are, De-al ei cântec tot tresare. Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei, Unde-i unu vede trei; Săgetat, topit, uscat, Ale friguri l-apucat — Zace, bietul, fermecat.

Alta:

      CIREAȘA

Roșată, dulce, voioasă Fragedă și răcoroasă, Din muguraș în pruncie Mă gătesc cu flori o mie. Și, de soare sărutată, Cresc iute, ș-apoi deodată Mă roșesc că mi-e rușine Când frunza s' uită la mine, Că mă vede preschimbată, Arzând de foc, foc de fată Și din coadă verde, lungă, Dau să fug, să nu m' ajungă Bătrânețele cu vânt Să m-arunce la pământ.

Vișina, dușmană soră, Pe când fetele la horă Ca cerceii la ureche Mă pun pereche-pereche, Posomorâtă 'năsprită, Parcă din simț e sărită, Mă tot spune la mierlițe. Pițigoi și grangorițe, Că sunt bună de mâncat: Și când e spre revărsat Mă pomenesc, din visare Că mă iau, cum ți se pare? La ciocneala! Cioc în cap! Zac rănită, țip — da' scap?

Ar fi de recomandat ca nimeni să nu scape ocazia de-a cumpăra această broșurică, care nu costă decât un franc. Ce puțini oameni mai scriu în adevăr românește în zilele noastre!

❦