[29 aprilie 1883]

E sătulă țara de vorbe, de îmbogățirea peste noapte a geșeftarilor prin răscumpărări și cumul de corăbii pe uscat și de canaluri între Cernavodă-Chiustenge, de imoralitatea erijată în titlu de merit pentru a guverna România; sătulă de îmbunătățiri rele, cari nu au de scop decât perpetuarea la putere a unui partid de feneanți și de samsari ai intereselor publice.

Mai mult; toată lumea simte că schimbarea ce se propune legii electorale are un scop îndoit: întâi, de a distrage atențiunea țării de la cestiunea Dunării tocmai în momentul când s-au întrunit Comisiunea Europeană și când se vorbește de nouă tratări ce s-ar fi început între Viena și București; al doilea, de-a nimici cele din urmă rămășițe de independență și de control cari le mai dădeau alegerile pân' acum.

Pân' acum colegiul al IV-lea și al III-lea erau aproape pururea zestre guvernamentală; unul e condus la urnă de subprefecți, celălalt de șefii gardei civice; colegiul al II-lea e asemenea espus presiunilor celor mai nerușinate și tentațiunilor imorale; cestiunea e deci a se nimici și colegiul I, tăria a o mână de oameni independenți cari mai au îndrăzneala de-a judeca singuri actele guvernului și de-a împiedica uneori ca țara să devie cu totul terenul de esploatare al străinătății, exercitată prin samsarii dinlăuntru.

Deși dar, în împrejurări ordinare, orice guvern are majoritatea asigurată în urma nenumăratelor mijloace de influență de care dispune; deși colegiul al IV-lea și al III-lea sunt aproape în totalitate guvernamentale, iar al II-lea devine cu înlesnire guvernamental; deși existența colegiului I mai nu are un alt rol în țara aceasta decât a face cu putință să pătrunză puțină lumină și neatârnare de caracter în Parlamentul de mașini votatoare, guvernul actual nu se mulțumește cu atâta. Lui nu-i trebuie nici un control și nici o opoziție; vrea să dispuie în stăpân absolut, necontrolat de nimene, de buget, de Dunăre, de interese interne și esterne; el vrea atotputernicia înlăuntru pentru a masca servilismul în afară.

Ziare franceze cari au dovedit că sunt bine informate în privința cestiunii Dunării, „Le Temps“ între altele, ne-a spus curat că termenul de șase luni acordat de puteri pentru ratificarea Tractatului de la Londra nu e nimic alt decât timpul material pe care l-a cerut de la ele guvernul de samsari ce domnește asupră-ne pentru ca în cursul acestei jumătăți de an să ucidă colegiul I, să șteargă din legea electorală chiar posibilitatea unei reprezentațiuni independente și apoi să primească tot ce străinătatea va impune, cu un Parlament compus din cumularzi, păsuiți și funcționari.

„Să treacă alegerile în cari vom ști a distrage atenția tuturor prin cestiuni interioare; să obținem majoritatea pentru revizuire și va fi bună și pentru Dunăre. Îngăduiți-ne dar până vom amăgi țara și vom pune mâna pe ea și-atunci să vedeți ce slugi plecate va avea străinătatea în noi. Atunci vă dăm Dunărea, vă dăm poduri peste ea pentru traficul internațional, plătite tot din sudoarea poporului nostru, vă dăm construcții de canaluri de la Cernavodă la Chiustenge, vă dăm tot ce poftiți.“

Iată limbajul pe care-l ține guvernul în străinătate, iată pe ce mâni am ajuns. Toate agitațiile, toată reforma constituțională nu e decât apucătura unor samsari ai intereselor țării, cari știu să amețească prin mizerii interne pe oamenii pe cari vor să-i înșele și să-i păgubească.

E ca și când un samsar, solicitând să cumpere moșia unui om, i-ar fi dat acestuia o doftorie drastică pentru ca, amețit de tăieturile din lăuntru, să iscălească de nerăbdare și de durere vânzarea.

Ei bine, toate acestea le-am pus în vederea alegătorilor; le-am spus să nu se uite în gura panglicarului țarigrădean din Strada Doamnei, pentru care și țara aceasta și poporul acesta și interesele materiale și morale ale românimii întregi nu sunt decât o marfă de vânzare, un obiect de speculă pentru a-și îmbogăți rudele și partizanii, un obiect de trafic zilnic și de câștig zilnic.

Nu vom zice că nimenea nu ne-a ascultat. Vom constata cu durere însă că — precum în județul Sucevii două treimi din alegătorii înscriși în liste sunt funcționarii plătiți din buget — țara întreagă geme sub o plasă complicată de interese ce atârnă de guvern și de administrație și că în cele mai multe părți nu mai poate rezista.

Nu mai poate, nu mai poate. Visul inoculat de acest venetic, cumpărătoarea en gros de conștiinți, opinii și caractere, au ajuns la un grad ce ne înspăimântă și ne face a pierde speranța în orice dezvoltare sănătoasă a poporului nostru.

În ce stare a ajuns bietul poporul nostru?

În colegiul I și II sunt o sumă de oameni ce au procese cu statul. E natural. A cincea parte a teritoriului e a statului; el e vecinul de moșie al tuturor, toți sunt vecinii lui de moșie. O sumă de oameni sunt arendașii lui pentru proprietăți mici și mari. De aci o sumă de procese și de tranzacțiuni de împăcare. Încheiarea acestor tranzacțiuni s-au suspendat pân-în preziua alegerilor. Acum sunt citați o sumă de oameni la administrația Domeniilor spre a li se oferi … împăcarea și a le cere în schimb … votul. Colegiul III e mânat de șefii de gardă civică și votează pe plutoane și în pas gimnastic pe candidații guvernului. În fine halul la care-a ajuns colegiul IV nu mai e de descris. Acela despre care s-ar crede că e cel mai luminat, fiind împrejurul capitalei, colegiul IV de Ilfov, n-a ales pe un sătean, nu pe d. Opran, care, dacă nu o altceva, e om cinstit cel puțin, a ales deputat pe un individ anume Toma Filitis. Știe lumea cine e acest individ? Acesta e proprietarul care la 1864, mirosind că se va face împroprietărirea, le-a luat tuturor clăcașilor de pe moșia sa pământurile ce le aveau în posesiune ereditară, iar la 2 mai a declarat că el nu are clăcași pe moșie.

Deși Codul Caragea și toate legiuirile ulterioare priveau pământul țărănesc ca posesiune ereditară, inalinenabilă din familia săteanului, testată ultimogenitului, a fost cu putință ca acest om, însemnat de Dumnezeu cu ciungia, să escamoteze posesiunile țăranilor. Nici un bulgăre din pământul muncit de ei în sute de ani nu li s-a dat; țăranii de pe acea moșie sunt simpli salahori, espuși condițiilor oricât de grele, pentru că nu au razimul unui pământ propriu. Și pe acest străin, pe acest spoliator fără de conștiință și rușine, l-au ales poliția d-lui Radu Mihai în colegiul al IV-lea de Ilfov!

Da, o minciună este colegiul IV, o minciună ați făcut din alte două, o minciună, în fine voiți să faceți din colegiul I.

Iată ce zice „Națiunea“ d-lui Dimitrie Brătianu în privința aceasta:

La colegiul al IV-lea birourile sunt în toată țara ale guvernului. Și cum putea fi altfel? „Delegații au fost duși, nu știm de cine, ca niște vite la tăiere“. Nu noi am zis-o, ci d. C.A. Rosetti și avem dreptul a-l crede pe cuvânt.

În capitală d. Romul N. Opran a fost eliminat. Candidatura d-sale a fost retrasă pentru ca să facă loc d-lui Toma Filitis. Unii pretind că delegații ar fi cerut această schimbare. Neexactitate! Ce-i drept, o parte din ei cereau pe un sătean; dar dorința celor mari a fost altfel, Agenți d-ai poliției se vedeau întruna printre ei. Recomandăm guvernului pentru o medalie mai cu seamă pe d. Christescu (agent al poliției secrete). D-sa a fost aproape neîntrerupt la postul său.

Am mai văzut în curtea primăriei doi domni — desigur nu ai opoziției — care împărțeau parale delegaților după ce ieșeau din sala unde votaseră. Și se mai miră d. Rosetti că, domnii candidați nu și-au expus profesiunea de credință către delegați! Ce trebuință aveau să facă aceasta când aveau la îndemână argumente sunătoare pentru convingerea celor la care se adresau?

Partid liberal, lege liberală, alegeri libere!…

E învederat că, în asemenea stare de decadență, alegerile pentru Cameră nu puteau ieși decât cum au ieșit.

De aceea facem apel încă o dată la colegiul I și al II-lea pentru Senat. Patres conscripti! Părinți înscriși în analele și documentele domnești ale acestor țări, părinți ai patriei, aveți îndurare de țara voastră! Nu lăsați ca demagogia compusă din venetici și din cavaleri de industrie să strivească cea din urmă rămășiță de libertate și de neatârnare a acestui popor; nu lăsați ca un popor, azi încă liber, să nu mai fie mâni decât o turmă necuvântătoare mânată de poliție și de funcționari; scăpați ceea ce mai este de scăpat: dreptul vostru de-a controla această companie anonimă de bandiți care a pus mâna pe țara voastră.

❦