[6 martie 1883]

[Articol cu paternitate incertă]

Astăzi la 12 ore și jumătate M. Sa Regele va da citire în persoană mesajului de dizolvare a Corpurilor legiuitoare.

E drept că M. Sa nu va avea în fața-i opozițiunea, ci numai pe membrii majorității. Alaltăieri au demisionat opozițiunea din Cameră, ieri din Senat. Atât în adunarea așa numiților părinți conscriși cât și în târgul de interese din Dealul Mitropoliei opozițiunea a încercat să dovedească inoportunitatea revizuirii în împrejurările actuale, a încercat să adreseze un cuvânt măcar tronului, pentru a-l ruga ca, în momente când neatârnarea țării în afară și instituțiile dinlăuntru sunt în învederat pericol, cel puțin libertatea alegerilor să fie garantată, de astădată măcar, — poate ultima dată în care mai există alegători în România cari sunt în stare a-și da seama de gravitatea cestiunilor și a situației. Toate în zădar.

Oameni bătrâni, mult timp și în deosebite rânduri consiliari ai tronului, cunoscuți pentru inteligența politică probată și de-un caracter probat, sunt delegați de opoziție ca să ceară o audiență M. Sale, să espuie pericolele situațiunii, să ceară un cuvânt care să liniștească țara. Un regulament oarecare, care nu e lege, care nu poate prejudeca nici unul din drepturile cetățenilor, necum acelea ale reprezentanților națiunii, care nu poate reglementa legea fundamentală, Constituția, ce dă oricărui cetățean dreptul de-a se plânge direct suveranului, un asemenea regulament se opune de mareșalul Curții ca piedecă și M. Sa va pleca imediat după dizolvarea Adunărilor fără ca o țară întreagă adânc agitată de cestiunile de existență care i se pun, să poată auzi un cuvânt care s-o asigure în contra maltratărilor oamenilor ce-o guvernă.

Pentru d. Brătianu a venit timpul acțiunii clandestine. Prin reforme electorale de natură a lovi în drepturile și influența claselor luminate, a acelora care rezumă în ele conștiința istorică și de drept al acestui popor, d-sa speră a ameți capul acestei națiunii, pentru ca, atunci când ea va fi orbită de durerile ei din lăuntru, maistrul chirurg care-a amputat deja Basarabia să amputeze și Dunărea în tot lungul ei.

Să nu ne mai îndoim că d. Brătianu care la început părea contrar revizuirii și care poate și azi e în teorie contra, o primește ca espedient practic pentru a distrage atenția țării de la cele ce fără știrea, ba fără prezență chiar a Parlamentului, se vor face în cestiunea Dunării. Petecul roșu al reformelor electorale scos din buzunarul de demagog desculț al veneticului C.A. Rosetti va ameți ochii și mintea acestei țări când se va înstrăina de sub a ei suveranitate apa ei de căpetenie și brâul neatârnării ei, Dunărea.

Și pentru ca această amețeală să fie completă, pentru ca celor persecutați să nu le rămâie nici tronul, azilul acela care preface statul într-o instituție dumnezeească, bărbatul care-l ocupă pleacă în străinătate, încât, dacă țara în momentele acelui interregn s-ar grămădi la treptele tronului cerând dreptatea ce i se cuvine, când și-ar ridica ochii ar vedea cu uimire că persoanei suveranului i s-a substituit alții și că mutra de maimuță a unui paiaț roșu rânjește cu ironie din înălțimea pângărită.

În timpul în care regele va lipsi se va face cea din urmă și cea mai desperată încercare de-a stoarce, dintr-o țară liberă încă, o adunare de creaturi capabile de-a transige asupra tuturor intereselor ei. Organizatorii alegerilor d-lui Brătianu, Chirițopolii, Anastasii și Simuleștii, sunt cunoscuți îndestul prin actele lor de călăi pentru ca să nu se desemne în ochii fiecăruia mizeriile și atrocitățile viitoarelor alegeri.

Pe mâna acestor oameni de rând, fără conștiința și fără pudoare, se lasă țara întreagă, cu siguranța că, atunci când acești bandiți vor atenta la onoarea și la averea oamenilor, aceștia vor fi prea mult preocupați de soarta lor proprie pentru a mai gândi la păstrarea hotarelor țării.

Nu! Rezistența cu care se laudă precupețul de hotară de la Livadia nu va avea niciodată loc; niciodată dorobanțul nu-și va încărca arma pentru a apăra Dunărea; războiul pe care străinătatea ni-l declară se va purta acum; mandatul de executare cu mâna armată îl are d. I. Brătianu; opoziția este oastea care, om cu om, va fi atacată de creaturile sale nenumărate până ce, în sfârșit, va cădea ceea ce ilustrul C.A. Rosetti numea Plevna reacțiunii, până ce, cu paralizarea celui din urmă om liber, țara aceasta se va putea precupeți petec cu petec în schimbul favorii oferite de străinătate de-a rămânea Caradalele esploatatoare pe de-a pururea.

De dimineață se cunoaște ziua. Deja Senatul, fără a cunoaște Tratatul de la Londra sau modul cum guvernul a apărat cestiunea Dunării, a dat un vot de încredere propus de acel cadavru moral, ale cărui virtuți în descompunere au dezonorat orice guvern căruia i-au servit.

Senatul deci, aprobând purtarea d-lui. Brătianu, care și azi este exact aceeași individualitate ceea ce era și la 1881, n-a făcut decât să consimtă la anteproiectul modificat de delegatul Franței, ale cărui puncte de căpetenie guvernul a găsit că e nimerit și la timp de-a le concede acum doi ani încă D. Brătianu va îngriji ca Adunările viitoare să aibe exact fizionomia Senatului actual.

❦