Post-scriptum

Sîntem siguri că mulți din lectorii noștri o să ne scuze că, prin această scriere, am aruncat în fața junimei generoase a țărei noastre noroiul scepticismului și al celor mai teribile vicii. Ca să prevenim pe amabilii noștri lectori de a ne condamna fără dreptate, venim a le da oarecare esplicații asupra caracterelor principale ce formează subiectul acestei scrieri.

Mitică Rîmătorian este tipul junilor ignoranți, vicioși, corupți și fără avere cari, în ardoarea lor de a dobîndi cu orice preț mijloace ca să-și satisfacă niște plăceri și ambițiuni diametral opuse pozițiunei lor sociale, devin tîrîtori, lingușitori și uneori chiar sperjuri. Oameni de felul acesta, din nefericire, se găsesc mulți în țara noastră.

Găinescul este încarnarea omului ignorant și nătîng, care, neputînd să facă zgomot în societate prin avere și merite, devine patriot improvizat; ia parte la toate manifestările zgomotoase și cu lăutari, apoi, crezînd că a servit de ajuns cauza națională, începe a poza ca amator sau mai bine pețitor la funcțiunea de director de minister și prefect de district!… Și știți de ce se agață omulețul nostru numai de aceste funcțiuni? Veți crede poate că o face aceasta din mîndrie! Nu, domnilor! vă amăgiți: aceea ce-l îndeamnă la aceasta este mai totdeauna necapacitatea; el știe mai bine decît oricare că un om ignorant mai lesne poate să fie director sau prefect, căci funcțiile acestea nu cer de la dînșii (cel puțin la noi) decît a subscri corespondenția cancelariii lucrată de alții; pe cînd funcțiile de cap de secțiune, grefier și cap de masă, reclamă cunoștințe speciale, rutină și osteneală; și tocmai aceste calități lipsesc cu totul de la Găineștii societății noastre.

Cercetați cu luare-aminte lucrările administrative și judiciare, cercetați (daca se poate) protocoalele Camerii și ale Comisiei Centrale și veți vedea, mai bine decît mine, că Rîmătorienii și Găineștii n-a lipsit nici chiar din acele mari corpuri de stat.

''(Revista Carpaților, tom. I, nr. 2, 1861; vol. Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii, 1861.) ''

Note de subsol:

1 Vezi societățile secrete (Cantu, Ist. universale, edizione Turinese) (n.a.).

2 Vezi Escursiuni în Germania de N. M. Philemon, cap. XX, p. 183 (n.a.).

3 În secolii XII—XIII, pe cînd se ocupau alchimiștii cu căutarea mijloacelor de a face aur din arsenic și cositor, se credea în existența unor monede vrăjite, care, după ce se cheltuiau, veneau înapoi la stăpînul lor (n.a.).

4 O sectă de filosofi care învățau pe discipolii lor umblînd pre căi, precum stoicii în foișoare (n.a.).

5 O pasăre mitologică, care, după ce îmbătrînește, bate din aripe și se aprinde, apoi iese din cenușa ei mai forte după cum era întîi (n.a.).

6 Numa Pompilie, legislatorul romanilor, compusese pentru cultul zeilor niște litanii atît de obscure în text, că nici chiar preoții nu le puteau înțelege (n.a.).

7 Acestea sunt legile regilor, codificate de Caiu sau Publiu Papiriu cu 510 ani înaintea erei creștine (n.a.).

8 Prima publicare a codicei judițiare, făcută de consolul Cneiu Flaviu la anul 304 înaintea erei creștine (n.a.).

9 Lege în contra delictelor rușinoase, publicată la 228 înaintea lui Crist (n.a.).

10 Lege publicată de Alaric, regele Vestgoților, pe la anul 506 dupe Crist (n.a.).

11 Zicem ortodoxi, ca să-i deosibim de slujnicarii eretici, de care se află un mare număr în această societate (n.a.).

12 Daca din Popescu se face Pretorian, din Grăjdan — Dradian și din Tărtășescu — Tertulian, de ce oare să nu putem face și din Porcescu — Rîmătorian? (n.a.).

13 Astfel se numeau pălăriele uzate pe atunci (n.a.).

14 Se vede că mantaua era foarte veche (n.a.).

15 Aceste versuri sunt copiate din o colecțiune manuscrisă a d-lui D…, amploiat la Visterie, carele încredințează pe onoarea lui de slujnicar că le-au copiat dupe originalul compus de Mitică Rîmătorian (n.a.).

16 Se vede că slujnicarul nostru era amploiat contabil (n.a.).

17 Sărmanul Bolintineanu! ce păcat! (n.a.).

18 Slujnicarii iau todauna leafa pe cîte două-trei luni înainte și uneori de la cîte trei-patru persoane deodată, dintre care unul desigur se despăgubește, iar ceilalți rămîn în pagubă (n.a.).

19 Fîntînă mitologică ale căria ape aveau puterea de a face pe cei ce gustau dintr-însele să uite trecutul (n.a.).

20 Un locantier ungur, ce-și are locanda peste drum de Pasagiul Român (n.a.).

21 Din nefericire, acte de felul acesta există foarte multe la noi (n.a.).

22 Toți amploiații destituiți de guvern zic că și-au dat deminisunea (n.a.).

23 Galicism slujnicăresc (n.a.).

24 Oamenii din plebe, în limbagiul lor caustic, dă închisorilor cînd numele de bodîrlău, cînd iarăși de tumurluc, pîrnaie, hîrdău și altele (n.a.).

25 Supremul rege al Indiilor Orientale, al căruia palat era o minune a bogățiii și a luxului asiatic (n.a.).

26 Sub nume de mitocani, popolul de jos înțelege pe dulgheri, zidari și alți meseriași, ce locuiesc pe la mahalale și mai cu seamă pe la metohul din Dealul Spirii, de unde derivă chiar numele de mitohani (n.a.).

27 Zicerea „sfătuire părintească“ în dicționarul cel vechi al poliției însemna o bună pălmuire între patru ochi (n.a.).

28 Acest arc de triumf se află în Roma aproape de Forul roman. El fu construit în anul 211 dupe Crist, pentru celebrarea victoriilor repurtate de Septimiu Sever asupra lui Nigru la Chizic și Is în Frigia (n.a.).

29 Publicația Min[isterului] din întru începea prin frazele acestea: „Fraților! principele nostru este sublim, ne scrie fratele Rosetti“ (vezi Monitorul de la 30 ianuarie, anul 1859, nr. 790) (n.a.).

30 Doctrinele sceptice ale acestui filosof, între alte rele ce produse în Roma fu și acela de a face pe romani atît de sceptici, încît nu mai credeau în virtuți și recompense morale, ceea ce grăbi foarte mult căderea Imperiului Roman (n.a.).