Eva

Carmencitei

În părul tău e blonda auroră

Și-n ochi – eternul nimb al strălucirii.

Făptura ta o leagănă zefirii

Și-n glasul tău e-o muzică sonoră.

Pe trupul tău divin întreaga floră

Și-a dat tributul ei sortit iubirii

Și-n sânii tăi, tăria răzvrătirii

Suprema năzuință ți-a dat soră.

Spre fructul cald al poamei tentatrice

Nu poate-oricine-n fapt să se ridice!

Nu poate-oricine roadele să guste,

De-a fi gravat – ca-n plăci de gramofoane – 

Dospit în carnea bestiei auguste –

Sonorul ritm al speciei umane!

Share on Twitter Share on Facebook