Îmi cântă moartea la fereastră

Ca o vecernie-n surdină,

Îmi cântă-ncet povestea noastră:

Un joc de umbre și lumină.

Eu o ascult în noaptea mută,

Din adâncimi îmi crește mare;

Întreaga viață petrecută

La căpătâiul meu răsare.

Și cum, sub tâmpla mea fierbinte,

O lume veche-mi reînvie,

Nu câte-au fost îmi vin în minte,

Ci câte-ar fi putut să fie.