Trup sfânt din trupul ce se frânge,

Voi, munți de brad și de stejar,

Străjeri ai țării care plânge,

Plini de povești și plini de sânge,

V-au surghiunit peste hotar.

Nu știu, la cronică nu scrie,

De când aveam același rost...

Ați mai rămas voi mărturie,

Azi numai frunza voastră știe,

Să spuie nunta cum ne-a fost...