Când cade-amurgul la fereastră

Cu joc de umbre, cu fiori,

El ne găsește-n casa noastră

Tovarăși muți și visători.

Cu ochii călători departe,

Cum stăm alături amândoi,

Un șir de veacuri ne desparte

De-al vremii chiot și noroi....

Ca-ntr-o cetate legendară

Noi ne-am închis după oblon,

Din valul ce se strig-afară

Nu ne pătrunde nici un zvon...

Se-nșiră clipele curate

Fără trecut și viitor

E tainica eternitate

Ce trece-asupra noastră-n zbor.

Și-atunci, în sfânta serii pace,

Noi am uitat, de mult, că sunt

Atât amar de dobitoace

Rumegătoare pe pământ.