Atât de veche-i îngroparea,

Nici sufletele nu ne dor,

Și tot îmi mai răsai din neguri

Își au și morții dreptul lor...

În nopțile de primăvară

Revin aducerile-aminte,

Și mintea, pasăre răzleață,

S-abate-n drum peste morminte.

De ni se-ncrucișează drumul,

Îndurerați noi ne zâmbim...

Nu-ți par și zâmbetele noastre

Ca două flori din țintirim?