Ești singură astăzi, tu, inima mea,

Biserică veche-n ruină,

Sub bolta ta sfântă,-nnegrită de vremi,

Azi nici un drumeț nu se-nchină.

Ești singură astăzi — Păreții-s bătrâni,

Nu-i cântec în stranele mute,

Icoanele-s șterse, și nimenea nu-i

Altarul uitat să-l sărute.

Prin neguri arare s-abat amintiri

Lăcașul pierdut să și-l vadă,

Și fâlfâie tainic din aripa lor

Ca groaznice paseri de pradă.

Ducându-și pierzarea, trec vifore-n drum,

Te zbuciumă-n goană păgână-

Și tu ceri zadarnic un fulger răzleț

Să-ți năruie bolta bătrână!