Măi crâșmare, Niculaie,

Ce mai zici de lumea asta?

Dumnezeu să-ți ție vinul,

Și norocul, și nevasta!

Cum mai umblă târgurile?

Băutura-i acră, vere,

Dar ți-e harnică nevasta,

Arz-o focul de muiere!

Bea și tu cu mine astăzi,

Că eu beau să-mi stâmpăr doru,

Parcă-i alta lumea asta

Când ne zice Laie Chioru.

Laie Chioru – bată-l Domnu –

El nu vede toate cele;

Știe două din lăută:

Una-i dor, și una-i jele.

Când de dor ne zice Laie,

Tremură cupa pe masă;

Când de jale cântă Laie,

Zboară cupa pe fereastră.

Și-aș aprinde-atuncea satul...

Să-l vad pară, vâlvătaie...

Ochii vineți foc să-i arză...

Măi crâșmare Niculaie!