Eu am pornit din matca Tisei,

Cu moșteniri neînfrînate,

Gonind cirezi de visuri oarbe

Din splendida păgînătate.

Se prăvălea-mprejuru-mi lumea

Într-o sălbatică strigare

Cînd eu tăcut și singuratic

Căutam o armonie mare…

Robust Apollo de la țară,

Haiduc în goana tinereții,

Chemat de dragoste și cîntec,

Loveam cărările vieții…

Azi nu mai am nici rîs, nici glume,

Nici dor de zîmbetul femeii,

M-au omorît evangheliștii

Și oamenii și fariseii.