Adînca noapte-n veci nepricepută,

Odihnă bun-a lucrurilor toate,

Ce dormi pe stînci de trăsnet despicate

Și-nvălui drag livada-n flori țesute ;

Voi, flăcări vii, pe boltă semănate,

Cu mîndra voastră strălucire mută,

De-o tainică poruncă neștiută

Pe-aceleași căi de-a pururi îndrumate :

Și lună, tu, tu vitreg milostivă,

Ce tuturor îți dărui deopotrivă

Tremurătoarea pulbere-argintată :

Răspundeți voi ce-i rostul lumii noastre,

Ce taină doarme-n bolțile albastre ?…

…………………………………………………………………………..

Nici nu te miști, tăcere blestemată !…