Miercuri 15 decembrie 1999

Ieri şi azi am încercat să-l contactez pe Laszlo telefonic, sau editura Paralela 45, pentru a-i comunica rezultatul (favorabil) cu Gallimard, în privinţa drepturilor româneşti pentru Zazie. N-am reuşit, aşa că i-am scris prin poştă – are să-i ajungă în anul 2000.

Tot azi am trimis lui Cistelecan, pentru Vatra, un text explicativ şi fotocopia unui capitol din Colorile curcubeului: să aleagă ei fragmentele utile – vorba fiind de scrisoarea lui Dumitru Mircea din martie 1977.

Sânt bolnav din pricina Ceceniei: Occidentalii au hotărât că nu hotărăsc nimic împotriva bestiilor ruseşti, având şi lipsa de inteligenţă de a explica: „Rusia are umbrelă atomică.” Cum ar veni, acele drepturi ale omului care au prevalat în Kosovo nu mai sunt valabile în Cecenia – se opresc la marginea „umbrelei”. Dar parcă era vorba că pot exercita constrângeri, nu doar militare. Ei însă le-au invocat pe cele atomice, ca să nu vorbească de interesele lor economice – cu animalele de ruşi. Acum o săptămână mi-a venit să borăsc când am văzut-o pe baba niponă sindicalista colhoznică adunătoare de cotizaţii la ei, la ONU, aflată în excursie în Caucaz, declarând senină că nu există catastrofă umanitară în Cecenia. Iar azi. Dumnezeule mare!

— Păi dac-aş avea eu Raza Morţii. N-aş ucide ruşi, dă-i în pizdele mamelor lor de sclavini, doar le-aş face inutilizabil armamentul: tunuri, tancuri, avioane: metalul s-ar înmuia şi ar curge, ca untura uşor încălzită.

— Cum Se petrecuse în romanul meu cel excesiv de utopic scris acum 20 ani – şi aruncat, ca ne-bun.

Încolo – nimic înveselitor.