Luni 4 ianuarie 1999

Iar acum scrisoarea adresată directorului:

Paris 4 ianuarie 1999

Stimate Domnule Valentin Nicolau,

La 15 decembrie 1998 am primit din partea D-nei Dana Moroiu director editorial la Nemira un fax prin care eram anunţat că volumul de publicistică Scrisuri ce trebuia să apară în luna mai 1998 nu va apărea nici în decembrie acelaşi an, împins fiind în 1999.

I-am scris şi expediat – tot prin fax – D-nei Moroiu avizul de. Recepţie a foartei-bune veşti (aveţi alături o copie), totodată rugind editura să explice de ce vorbeşte despre „volumul mare de muncă pe care-l presupune volumul” (sic) – când Dl. Dan Petrescu mă înştiinţa la sfârşitul lui august (98) că s-a cules totul?

Am aflat cu tristeţe că în mai-iunie – deşi fusese anunţat – nu a apărut, dislocuit fiind de Amintirile lui Diaconescu; dar la sfârşitul acestui an? Diaconescu publică Opere complete, şi a ajuns la volumul II – din ceea ce nu-şi mai aduce aminte? Tot Zoe Petre îl prefaţează – au poate însuşi Măgureanu?

Observ că Dan Petrescu nu se manifestă – nu ştiu ce s-a petrecut cu el, care sunt amănuntele bucătăriei Nemira. Ceea ce ştie un nefericit autor: că nu ştie nimic!

Tocmai de aceea autorul – a cincea roată la căruţa cărţii (cum îl consideră editorul) – se adresează directorului Nemirei cu legitima cerere de a fi pus la curent cu situaţia reală, nu virtuală a volumului său Scrisuri.

Dacă Nemira are de gând să-l publice (în configuraţia construită de Dan Petrescu) – atunci să mă anunţe, prin poştă (nu prin fax, nu prin telefon), spunând şi data – în fine: luna – apariţiei. Nu de alta, dar cum Diaconescu, dacă se adevereşte că n-are amintiri, în schimb are o droaie de nepoţi şi se va găsi unul să-şi scoată şi el amintirile la Nemira – iar eu voi fi silit, în continuare, să mă autoeditez (samizdat, în ruseşte)?

Dragă Domnule Nicolau, Vă conjur: nu-mi explicaţi dificultăţile pe care le întâmpină, în România şi sectorul editorial – le cunosc tot atât de bine ca şi Dvs. (ba chiar mai bine), aşa că nu le mai invocaţi. Eu altceva cer: ca editorul, dacă nu are de gând să-mi editeze textul propus – să-mi spună limpede: „Nu te editez, domnule, caută în altă parte!”

Ce, e atât de greu? De ce: Doar Nemira mi-a mai respins volume (Jurnal IV şi V, Sabina, Roman intim), dar Constantinescu tot n-a căzut, autorul nu s-a sinucis – dovadă: vă scrie!; doar eu nu sânt Diaconescu (m-a păzit Doamne-Doamne!) această Pacoste a Neamului, acest Animal care Nu Există, acest Petrache Lupu al Apocalipsei Ţărănismului Securist de Ambe Sexe – cel care datorită Nemirei s-a văzut şi autor de carte! Scroafa-n copac! Bine, bine: cartea a fost confecţionată prin clacă la Cooperativa Cizmarii Conştienţi – dar a fost iscălită de cine? Tot de Măgureanu?

Vă salut şi aştept un răspuns limpede.

Vă mulţumesc cu anticipaţie.

P. S. în cazul în care nu editaţi Scrisuri – vă rog să daţi dispoziţie ca „manuscrisul”, precum şi volumele Amnezia la români aflate în păstrarea D-lui Dan Petrescu să fie înmânate în cel mai scurt termen D-nei Luiza Năvodaru, împuternicita mea legală.

P. G.