Miercuri 7 iulie 1999

Am scris şi am trimis ieri: lui Mareş, anunţându-i că îl aşteaptă zile grele cu autorul de mine; lui Luca Piţu, cam mortăcios la socri, la Dumbrăveni; am mai scris Alexandrei Constantinescu: ea mi-a trimis o scrisoare foarte caldă şi trei cărţi.

Azi, întâmplător, nu a mai plouat. Dar aerul e greu de aburi, de umezeală de tropice (aşa se zice, n-am luat cunoştinţă decât prin cărţi). M-a pus naiba răsalaltăieri să spăl perna cea bună, singura pe care pot dormi – nu s-a uscat nici azi. Am spălat-o fiindcă, scuzaţi, pardon, partea corpului meu care transpiră cel mai mult şi mai mult: capul (ce bine că nu picioarele!). Când fac un efort oarecare, curge sudoarea şiroaie pe obraz, iar nasul şi bărbia şi lobii urechilor se prefac în robinete – mai exact: în scocuri de izvoare captate. Băiatul tatii, Filip, leit tatăl băiatului. De n-ar avea şi norocul paternalic în viaţă!

Lulu, la telefon, ieri: Cotidianul a început să publice Au venit Americanii!

Risc să mă fac de râs cu un asemenea text, vorba lui Stoiciu. Da, bre Stoiciule, risc, nene – să mă fac eu, singur-singurel, de râs, nu să mă facă alţii.

Am primit o altă invitaţie de la Societatea Academică din Oradea, pentru un colocviu de poezie, aşa ceva. În franţuzeşte, mă rog frumos. Abia acum o jumătate de an mulţumeam altei invitaţii, expli-când pentru ce nu pot să o onorez. Se vede că Ţepelea nu a citit-o, din moment ce mă invită iară. Sau o va fi citit, însă cum tot nu contează ce scriu eu, mi-a scris el iară.