Sâmbătă 10 iulie 1999

Am terminat de dactilografiat Bibliografia: până în 1993: 1100 referinţe. Mai departe nu mai merg. Trebuie să fie cam tot pe-atâtea, din '94 până azi: alte zece clasoare pline.

A telefonat Mariana Sipoş, de la Solacolu. Simpatică-foc – mai ales când începe dânsa a face reproşuri: ba că în ultimul jurnal datasem greşit o emisiune de-a ei, ba că o corectasem. Noroc că nu m-am însurat cu ea – nici nu aveam cum, ar putea să-mi fie stră-nepoată.

În focul convorbirii, am înregistrat, însă n-am reacţionat: ea a găsit că îl critic pe nedrept pe KKT Popescu! Pentru că de ce? Pentru căci el a scris de-bine, în articolul din Adevărul, despre prestaţia ei – în cazul Caraion. I-auzi! KK-tul popesc a scris în acelaşi text de-foarte bine despre Tudoran – că vorba ceea: tot rezulta un Dorin şifonarisit şi înmierdat până la sprincene din afacere – dar nu mă pomeneşte nici de frică, deşi am, ca să zic aşa, „contribuit”, nu numai în acel număr din Jurnalul literar, ci şi în alte părţi, cale de vreo opt texte. Tot ea mi-a comunicat că celălalt scânteist, etern formator de conştiinţă românească, tovarăşul nostru C. Stănescu a scris ceva în sensul că. „Şi dacă Goma are dreptate?” Şi dacă. Nu am nici cea mai mică satisfacţie – dinspre Scânteia Tineretului! Bună, rea, conştiinţa mea a fost formată la Jilava, la Gherla, la Lăţeşti – şi la Rahova, n-am aşteptat luminile (dar „înalta preţuire”!) a unor eterni bolşevici. Şi dacă doar sânt mai bătrân decât Mariana Sipoş?!