Miercuri 2 iunie 1999

Mi-a sosit Jurnalul literar aprilie-mai. Dedicat lui Caraion. Foarte bun. Am să-i scriu lui N. Florescu.

Solacolu continuă textul său. „Aristarc” prezintă „Cazul Caraion”. Mariana Sipoş semnează „Frenezia demolării”, reproduce, atât documente din arhiva Secului, cât şi dialogul cu Valentina Caraion. Mi se publică şi mie „D-ale Manolescului”. Despre mine scrie Elvira Iliescu – din calea-fară de elogios (scriu eu, aici, însă mi-a plăcut prea-elogiul).

M-a surprins – şi m-a iritat Grigurcu. Prezent şi aici cu: „Cât de negru este Ion cel Negru”. Este al patrulea text – de care am eu cunoştinţă – şi al doilea publicat după ce-mi ceruse să încetăm polemica – ba îmi dăduse şi indicaţia preţioasă: să găsesc eu un mijloc prin care să anunţ (tot eu!) că nu ne mai înfruntăm. Primul a fost cel din „Dosarul” lui Pelin cauţionat de Manolescu (R. L. din 7-l3 aprilie): „I. C., o cutie a Pandorei”.

Şi în chestia Caraion Grişa se dovedeşte a nu fi mai breaz decât cei pe care-i demolează: vasăzică a scris măgării (din neglijenţă, din supuşenie oarbă faţă de Monica, în primul text; ca răspuns la răspunsul meu a ameţit-o, indicându-mi să mă adresez Julitei, nu lui; dar în al treilea text? Dar în al patrulea? Să se fi întâmplat oare ceva-cumva între timp cu „înţelegerea” lui Grişa? Altfel de ce nu recunoaşte că s-a înşelat, când s-a luat după buimaca iscălitoreasă? A, da: i-i oarecum, ca Ardeleanului. Tot daco-rom' şi el, din exact acelaşi aluat ca Manolescu şi ca Breban: căci el nu greşeşte, căci el, precum Ducele, are totdeauna dreptate.

Seara: am vorbit la telefon cu Lulu: cică Dacia a lansat azi Jurnal VI – anunţa România liberă, dar ea nu ştia nimic, nimeni de la editură nu-i dăduse măcar un telefon. E drept: nici ALL nu a contactat-o, deşi, după ce-mi ceruseră voie să difuzeze la târgul de carte casetele făcute de Cozighian, o rugasem pe duduia corespondentă să telefoneze la Lulu. O fi făcut-o, dar nu era ea, atunci, acasă.

Se va fi înţeles: cei de la ALL mi-au telefonat pentru a mă anunţa că mâine va fi lansat Roman intim. Şi că îl va prezenta Boerescu.

Am fost foarte fericit. Şi i-am binecuvântat pre editorii care mă editează, riscând ei să fie acuzaţi de complicitate, riscând eu să fiu acuzat de subiectivitate-înjurătoritate. N-o să stric orzul pe Sorescu, cel care, după ce s-a milogit să-i dau o carte, după ce a cules-o, i-a topit zaţul (Gardă inversă); nici pe Liiceanu, pe Martin, pe Dan Petrescu, cei care mi-au editat o carte-două, apoi s-au lepădat de mine ca de Satana.