Paris 2 martie 1999

Am primit plicul (costisitor) – şi vă mulţumesc: pentru fila din Luceafărul; pentru numărul din Adevărul; pentru casetă.

E foarte bună Mariana Sipoş. Excelentă.

L-a apărat pe Caraion, 1-a pus în mare dificultate pe Pelin, i-a dat câţiva ghionti iscălitoresei cu acelaşi nume (ba chiar i-a scăpat ceva în genul: cartea scrisă pentru Monica; şi ceva cu jurnalul Monicăi – nu mai vorbesc de trimiterile la Ierunca.)

Concluziune: da, domnule.

Singura emisiune a sa care nu numai că nu m-a convins (ba a lăsat un semn de întrebare: Mariana să o fi făcut, ori sosia ei de la Chişinău?) a fost cea cu Tudoran. Fiindcă Mariana Sipoş nu i-a pus întrebările esenţiale: el [Tudoran], prietenul-foarte-bun al lui Caraion – de ce nu se exprimase în presa românească, deşi trecuse un an de zile de la declanşarea atacurilor, prin

Manolescu?; el [Tudoran], prieten al lui Caraion, de ce a „ezitat” să-şi procure cartea

Iscălitoarei – bine-bine, e frumos când recunoşti că „din laşitate” – dar în ce constă laşitatea: că nu îl aperi pe atacat, ori că nu te întrebi, în public, despre îndreptăţirea marionetiştilor de a fi pus la cale atacul?;

— Care este opinia lui despre prietenii săi care l-au atacat pe Caraion:

Manolescu, Matei Călinescu, Grigurcu, Cistelecan – ce să mai vorbim de Liiceanu, editorul?

Mariana Sipoş a fost, în episodul Chişinău, absentă. Deci, complice cu „tăcerea” lui Tudoran.

Acum două băgări de seamă – în legătură cu discursul Marianei Sipoş:

1) în emisiunea şi despre Dinu Pillat, aducând vorba de Insectele., şi despre duritatea atacurilor la adresa lui Ceauşescu, M. S. se întreabă cam aşa: Cine a mai făcut aceasta.? (nefiind sigur de citat, nu-l pun între ghilimele).

Cum, cine, Mariana Sipoş? Dar Virgil Tănase?

— Nu contează ce a devenit mai apoi – dar el 1-a atacat dur pe Ceauşescu, în 1981 (deci înainte de Insectele.), drept care acesta i 1-a trimis pe Haiducu să-l omoare!

Si parcă a mai fost cineva care să fi făcut aceasta – e adevărat: de pe când se afla în România, nu în exil (cum făcuseră Caraion şi Tănase). L-aţi uitat?;

2) din câte ştiu, în presa scrisă din ţară am fost primul care i-a atacat pe ataca torii lui Caraion – prin scrisoarea către Grigurcu – prima, publicată în România lite rară abia în septembrie 98. N-am auzit nici un mieunat informativ despre asta – deşi nu din asta trăiesc eu.

Tot acum ambalez şi expediez caseta D-nei Caraion, în Elveţia. Mulţumiri încă o dată, pe curând, Am mai adăugat de mână un P. S. în care o întreb ce a vrut să spună (în una din emisiuni – dealtfel în treacăt) prin „permiterea accesului la dosarul lui „?

Am terminat – foarte provizoriu – textul „istoric”.