Poporul înconjoară pădurea fără veste

Şi-i pune foc:

Leproşii pân’ la unul,

bărbaţi, copii, neveste,

Au ars pe loc.

Memoria lor însă pe-o lespede funebră
De-atunci s-a scris,
Pe care se citeşte:
„Creştini, fugiţi de lepră
Ca de-un abis!”

De câtva timp încoace, furtuna, pe morminte
Cutrierând,
Se zbuciumă a şterge bătrânele cuvinte,
Străbunul gând.

De lene uită lumea ispitele-l antice.

Şi iar la sfat
Se grămădesc buboşii,
visând să se ridice —
Pân’ la palat!