XIII

Sau poate că natura, sărind din căi bătute,

Din legile-l eterne,

Când teancul de verdeaţă, din mii de flori ţesute,

Pe ţarină se-aşterne şi filomela cântă şi soarele zâmbeşte,

Şi dragostea visează,

Atunci deodată ninge.

Dar neaua se topeşte

Sub călduroasa rază!

Share on Twitter Share on Facebook