XVI

O, nu! E viu ciocoiul! Nu-l vis, nu-l rătăcire, Nu-l nea de primăvară! Nu-l spaimă zburătoare, născută-n zăpăcire Şi gata să dispară! Nu-l chiar nici letargia, ce lasă o pecete Pe tristele-l victime! O, nu! E viu ciocoiul, cu bube şi cu pete, întocmai ca-n vechime!