XVIII

O, nu! E viu ciocoiul! Nu-l mumie, nu-s moaşte: Priviţi-l crunta gheară! Şi pentru ca de-ndată să-l poată recunoaşte Nefericita ţară, El trage după sine, ca-n zile dinainte, Invazia străină, Chemând păgâni şi unguri să danţe pe morminte în patria română!