I

Privind tăcuta undă, Pe gânduri am rămas: Cât este de profundă La fiecare pas; Şi totuşi izvorăşte Din depărtate văi, Apoi se risipeşte Prin mii şi mii de căi!

Asemenea-l şi dorul în pieptul meu sădit: E depărtat izvorul Din care mi-a venit, Şi-n multe lumi străine Cărările-l se-ascund, Dar revărsat în mine Cât este de profund!