Te cânt eu în toți anii, augustă zi senină;

Dar după cum românii pe tine te slăvesc,

Fii și tu lor asemeni și veselă, și lină:

Vezi c-ale mele cânturi în veci nu lingușesc.

Dar gurile gheenei ș-asupra ta scrâșniră

Și vorbele din ele ca șerpi ne îngroziră

De-nveninarea lumii... Himere d-osândit!

O, cer! când adevărul astfel de crud s-ar face,

Cântarea-mi ar fi hulă și în uitare-ar zace,

Și muza-mi... criminală! Dar tu ai dovedit,

O, generos monarhe! ș-a fost în mâna ta

D-oricare răutate veninul a seca,

Ca amuțind să tacă vicleana limba sa.