XIII. Materia

Acest curs nu a fost stenografiat. În continuare sunt redate însemnările făcute după această prelegere de d-nul Nestor Ignat.

Am arătat că, folosindu‐ne de volumul corpurilor și de „direcție“, noi putem spune că construim spațiul. Pe noi ne interesează însă existența. Ceva care există este făcut din ceva. Acest ceva din care e făcut ceva (din care e făcută ‐ vom vedea mai încolo ‐ toată existența) îl numim noi materie. În jurul nostru găsim corpuri inerte și corpuri mișcătoare. Am putea face o ierarhie a corpurilor, în care ierarhie cele mai de jos sunt și cele mai sărace. Astfel, ar veni întâi corpurile așa‐zise inerte, apoi cele care au viață și apoi cele care, pe lângă viață, au și suflet.

Noi, când am spus că materia este ceva din care se face ceva, nu ne‐am referit la materia corpurilor inerte. Ni se spune că problema materiei nu intră în preocupările Metafizicii, ci în cele ale Fizicii, și că nu ne putem ocupa de ea fără a cunoaște Fizica. Foarte adevărat. Numai că ceea ce am numit noi materie ‐ cum o spuneam și mai sus ‐ nu e materia fizică ‐ ce e aceasta îi treaba Fizicii ca să ne‐o spuie —, sau, mai bine zis, nu e numai materia fizică. Dacă analizăm un corp viu după legile fizico‐chimice, noi îl putem reduce, fără rest, la astfel de procese materiale. În definitiv, pentru noi, viața, ființele vii sunt tot materie. De altfel, în Metafizică nu ne interesează ce e viața, ci corpurile însuflețite, acelea care au viață și, mai mult chiar, au și un suflet, un spirit, o conștiință. Pe noi nu ne interesează prea tare ce e materia fizică (apoi, materia nu este, de drept, apriori neînsuflețită), ce e viața, ce e sufletul. Cu acestea se ocupă științele particulare. Fizica ne va spune ce e materia fizică, Biologia ce e viața, Psihologia ce e sufletul. Există chiar o Biologie fără viață și o Psihologie fără suflet. Din punctul de vedere metafizic, ne interesează că existența e făcută din ceva, și acest ceva din care e făcut ceva i‐am zis materie.

Se va spune că în Istoria Filosofiei se găsesc gânditori care au afirmat că totul este materie. Desigur că sunt. Întrebarea este însă dacă ceea ce susțin ei este bun sau rău. Că sunt în Istoria Filosofiei, nu însemnează prea mult, deoarece aceasta înregistrează tot, inclusiv prostiile. Desigur, și prostiile au rostul lor, căci, dacă n‐ar fi ele, ce am mai învăța noi? Mai mult învățăm din prostii decât din deșteptăciuni. Un grec care n‐avea ce face a făcut un sistem. Altul a făcut alt sistem. Grecii aceștia care n‐aveau de lucru au epuizat toate posibilitățile teoretice de explicare filosofică și de aceea găsim la ei de toate. Așa i‐o fi venit unuia în minte, că lumea e făcută din niște mingi cu cârlige. O minge are cârlige la alta, numai că aceasta nu este Metafizică. Tot așa și cu ceilalți, fie ei Moleschott, Buchner, Haeckel, Wagner sau alții. Dacă tot ce există este făcut din ceva, are consistență, are o structură, este corporal, atunci și Dumnezeu ‐ așa cum spuneau scolasticii —, având o structură, este corporal, e făcut din ceva. Că acest ceva nu‐i e străin lui este o altă problemă. Atunci când transcendem Existența am văzut că găsim Ființa. Dacă transcendem Materia, logic vorbind, vom găsi ceva care este pentru Ființă ceea ce este Materia pentru Existență. Acest ceva este Substanța. Substanța este materia Ființei, iar Materia este substanța Existenței. După cum însă am găsit în existență o multiplicitate de corpuri, tot așa ‐ logic vorbind, și până acum am făcut numai precizări logice, lăsând partea substanțială pentru mai târziu ‐ și în Ființă trebuie să fie o multiplicitate de corpuri. Ființa se prezintă deci ca o altă lume, ca un alt tărâm, în care aceste corpuri ar avea și viață și moarte. Această lume de dincolo are deci nu numai o întemeiere teologică ci și una metafizică. în această lume nu se trece printr‐o suspendare a timpului, ci printr‐o depășire a lui. Existența și ființa sunt două lumi, două multiplicități în unitate, două unități armonice.

„Am lăsat o mulțime de probleme deschise. Aceasta pentru că nici eu, spune d‐l Nae Ionescu, nu știu încă cum le voi închide. Sistemul se face aproape împreună cu d‐voastră. De aceea nici aceste expuneri nu sunt atât de sistematice.“