Politica lui Caragiale

Acum mă' veți întreba: care este mijlocul de îndreptare? Fiindcă, în ce privește situația, ea este indiscutabil aceia pe care v'am înfățișat-o și pe care o știe toată lumea. Sunt unii miniștri mai noi cari o află în ultimul moment și cari se înspăimântă când li se aduc dovezii». Iată, de pildă, când a mers deputăția Corpului Didactic la Președintele Consiliului și i-au spus: „Noi trăim cu 2200 lei pe lună”, i-a întrebat Președintele Consiliului: „Adevărat că trăiți numai cu atât? Eu nu știam. Este grozav, dar eu nu știam! Starea aceasta de lucruri trebuie să fie cunoscută de toată lumea, chiar și de aceia care o află atunci pentru întâia dată, pentru că așa este țara Românească. 

Ce putem face? Nimeni nu zice să omorîm partidele, să ridicăm pietrele de pe stradă și să lovim în fruntea acelor oameni de mare merit, cari nu sunt vinovați ei, dar este vinovat sistemul, acel sistem afurisit, blăstămat, ticălos, care ă rezistat și înfierării literare, armei teribile de umor a lui Carageale. Noi facem, serios politica lui Carageale. Nu a murit nimic din comedia umană a lui, nu că odinioară se făcea neîustruită, pe când astăzi se face lustruită, dar exact în aceleași condițiuni. Și încă puțin înviată în formele cele vechi prin rezultatele sufragiului universal. Este o a doua ediție a lui Caragiale, pe hârtie mai bună, cum va fi ediția literară pe care o pregătește acum d. Paul Zarifopol; este x> a doua ediție mai supțire a lui Caragiale. O națiune* de oameni muncitori, serioși, capabili de muncă, trăiesc la dispoziția clientelei literare a răposatului Ion Luca Caragiale. 

Acesta este adevărul! (Aplauze puternice).