Viața de aiurea
Am venit acum din Catalonia, de la Barcelona. — Catalonia, d-lor, este o țară de stâncă, stâncă pe care sa așternut o' ușoară căptușeală de pământ roditor. Ei bine, nu există în toată țara aceasta măcar o sută de metri pătrați, cari să nu fie lucrați, și să nu fie lucrați după cele mai bune metode de agricultură, romană, arabă, bizantină, contimporană. Timp de vre-o zece zile cât am stat acolo, nu am văzut un om leneș, un om desgustat, zdrențăros, care să-și arate ori descurajarea ori sărăcia lui. La ceasurile opt și jumătate — acolo lumea se trezește târziu, dar firește că nu v-am adunat aici ca să vă vorbesc pe larg de ceiace este acolo; trebuie însă să vă spun ceiace m-a îndemnat ca să vedem ce putem face, prin comparație, — este un val de lume care pleacă la muncă. Ce frumos spectacol ! Vă spun aceste lucruri cu durere, pentru că eu nu las o țară sigură copiilor mei, eu las copiilor mei o problemă, o dureroasă problemă. Noi cei cari înălbim, nu ne vom putea odihni în mormânt când va veni ceasul morții. Noi ceia ce am făcut, am făcut-o cu tot sufletul nostru, dar nu am făcut-o pentru ca acei cari se perindează după noi să mănânce munca noastră (aplauze prelungite).
La ceasurile opt și jumătate dimineața, spuneam este un val de lume care pleacă ia muncă: fiecare-și are locul lui, cu o chibzuială admirabilă. Un număr de oameni patrioți, așa numita mancomunitate catalană, au căpătat de la un vechiu guvern dreptul de a întrebuința veniturile a patru județe și de a face ceia ce este capabilă a face mintea și inima lor. Ei bine, în nouă ani de zile dintr'o țară înapoiată s-a făcut o minune. Pe un pământ care nu este ca al nostru, cu o rasă care nu este superioară rasei noastre și cv mijloacele acestea restrânse, în nouă ani de zile s-a făcut din această țară una din cele mai frumoase țări de pe lume. Pleacă oamenii la opt și jumătate bucuroși la lucru, muncesc din toată inima, se întorc înapoi bucuroși, se odihnesc, pleacă din nou după masă, pentru ca să vină noaptea mulțămiți la casele lor. Intr'o săptămână, nu am văzut femei insultate pe stradă, nu am văzut spectacolul rușinos de plebe zgomotoasă pe care îl prezintă Bucureștii pe calea Victoriei, de îndată ce este o rază de soare. Toți netrebnicii și netrebnicele acestea ar trebui mânați cu biciu de foc la muncă (aplauze prelungite).
Aceasta este ceia ce am văzut eu acolo: școli, spitale, așezăminte publice de toată fiumusețea. Unde es-te statul este ordinea, e_te rânduiala, este mulțămirea. Este atâta însuflețire la poporul acesta de pe urma a nouă ani de bună guvernare, încât nu se poate — descrie.
