Să te ferești de omul bun

El știe toate ce se spun,

El toate cursele le vede,

Se face toate a le crede.

Și, cum nu spune niciodată

Ce suferință i-a fost dată

Și nu se plânge în zadar

De tot ce-i poți da mai amar,

El cu acest blând chip al său,

Te face zilnic tot mai rău

Și peste capul vinovat

Adună tot ce a iertat.

Și, neînștiințat, te duci,

Mânat tu însuți de năluci,

Cu gândul la prostia lui

Pân și-n fundul fundului.