Prefață la ediția I din „Drumuri și orașe”

Suntem un popor care nu se cunoaște pe sine și nu-și cunoaște țara. Dacă le-ar cunoaște, le-ar prețui și ar căpăta o încredere în viitor care, de fapt, îi lipsește.

Oricine e dator să înlăture pe cât poate această neștiință plină de urmări rele. Am crezut deci că folosesc celor din țara mea și din neamul mieu, vorbindu-li despre Români și pământul românesc, liber sau supus altora.

Voiu da întâi pentru fiecare provincie a Românimii o descripție, o reproducere a întipăririlor ce mi-a lăsat. Întâi se vor zugrăvi „drumurile și orașele”, apoi „satele și mănăstirile”. Mi se va ierta dacă amintiri ale mele, nouă sau vechi, multe-puține, vor rămânea împletite cu vederea lucrurilor. Dacă am făcut cartea pentru alții, am făcut-o, așa. puțin, și pentru mine.

Mai științific se vor înfățișa: partea a doua, care va da o privire geografică populară asupra fiecărui Ținut românesc, și partea a treia, consacrată Trecutului, cârc, pe lângă datoria de pietate față de dânsul, — nu e mort, ci trăiește în alcătuirea sufletelor noastre, căci viața unui popor, schimbându-se, se continuă ³ . Încep cu România; celelalte provincii ale neamului vor fi tratate pe rând, după însemnătatea lor.

Încheiu dorind ca această cărticică să nu se împărtășească de indiferența ce a primit și a omorît pe altele, ci să răsbată. Nu pentru mine însumi, ci pentru binele pe care sunt sigur că, oricum, îl poate face.

Octombre 1903.