Coboară seara pe cîmpie...

Pe drum pustiu, un car cu boi

Se leagănă încet, departe...

Cresc nori de pulbere-napoi.

În car, îngînă cărăușul

Un cîntec vechi și trist nespus,

Ca o poveste-ntunecată

A veacurilor ce-au apus...

Și, cum se pierde-n umbra serii,

Mă-ntreb pe gînduri adîncit:

„Va răsări cîndva și steaua

Acestui neam nenorocit?...”