Romanța

Trecea în cîrjă sprijinit

Pe ulița pustie,

Și-n caterincă, ostenit,

El învîrtea necontenit

O veche melodie.

Era un cîntec ce-l știam

De-acasă, dintr-o sară...

Cum l-ascultam pierdut la geam,

Mi se părea că mă vedeam

La noi, acasă, iară...

Și-atîtea lucruri s-au ivit

În mintea mea cu dînsul!

Dar cînd bătrînul gîrbovit

Sfîrși romanța, m-a lovit

Pe negîndite plînsul...

Share on Twitter Share on Facebook