Sunt nopți când mă asemui

Cu fiul de-mpărat,

Ce străjuia sub pomul

Cu merele de aur;

Ca el veghez (când noaptea

Ce-n juru-mi s-a lăsat

Tăcută și târzie-i)

Sub pomul fermecat,

Ce poartă-al fanteziei

Neprețuit tezaur...

Sunt visurile mele

Ce noaptea îmi răsar

Mai vii decât atuncea

Când în odaie-i soare;

Și eu mă lupt cu somnul,

Gonindu-l în zadar,

Întind spre ele mâna,

Cu râvnă-adâncă, dar

Mă-nvinge-n veci stăpâna

Putere-adormitoare...

A doua zi, când caut

La cântecul meu scris,

Nu-l recunosc, și-atât e

De ștearsă și pierdută

Întreagă strălucirea

Comorilor din vis,

De pare că-ntr-o clipă,

Când ochii i-am deschis,

Ar fi furat-o-n pripă

O mână nevăzută...

De-s trist de-aceea ziua

Ca fiul de-mpărat

Ce străjuie sub pomul

Cu merele de aur,

Mă-ntorc voios (când noaptea

Ce-n juru-mi s-a lăsat

Tăcută și târzie-i)

Sub pomul fermecat,

Ce poartă-al fanteziei

Neprețuit tezaur...