Se-ntorc iar zilele noroase,

Cu negurile somnoroase,

Și-amurgurile timpurii —

Vin diminețile urâte

Și nopțile posomorâte

Și lungi, și negre, și pustii...

Copacii, despuiați și jilavi

Și triști ca cerșetorii schilavi,

Gem biciuiți de vânt și ploi —

Podoaba lor de-odinioară

O zdreanță putredă-i ce zboară

Și-i tăvălită în noroi...

Veni-vor zilele senine,

Vor râde florile-n grădine

Sub arcul cerului senin...

Veni-vor toate iar, știu bine...

Ci eu, cu toamna care vine,

M-aș duce, ca să nu mai vin...