22

București, 9 iulie, 1880 [>st. c.]

Iubitul meu, domnule Iarnik,

Am văzut pe Constantin. A ajuns cu bine. După cîte mi-a spus verbal, asupra petrecerii sale la Viena — și, știi d-ta, cu vorba din grai viu, se spune cu mult mai multe decît prin scrisoare — dă-mi voie să te numesc amicul meu, fiindcă numai amicii fac ceea ce ai făcut d-ta pentru copilul meu.

Doamna Iarnik trebuie să fie un înger de bunătate și de regularitate, căreia nu găsesc cuvinte destul de puternice ca să-i mulțumesc pentru îngrijirile sale. Rog pe Dumnezeu să-mi ajute ca să-i pot adresa și verbal mulțumirile mele.

Pînă azi trebuie să fi priimit scrisoarea lui Constantin.

Aci, închis, vei găsi 220 franci, sumă cu care se acopere cheltuielile ce ai făcut, după nota d-tale din scrisoarea de la 16 iulie st.n.

Zilele trecute ți-am expediat reproduceri după Bolliac. În curînd, îți voi mai trimite și altele.

Merge cam încet, pe de o parte din cauza marilor călduri, țară pe de alta pentru că zilele astea am fost foarte ocupat.

16 iulie, 1880 [st.v.].

Trebuie să știi, iubite domnule Iarnik, că mai fiecare scrisoare ce ți-am adresat de cînd ne cunoaștem, n-a fost fără întreruperi de cîte două și de trei ori chiar, pentru că în timpul cînd scriu, poate să vină cîte cineva cu vro trebuință la tipografie și atunci, înțelegi d-ta, că sunt nevoit să las scrisoarea ca să satisfac pe vizitator. De astă dată, însă lucrul a fost cu totul curios și păgubitor de timp pentru mine. Pe cînd mă ocupam a-ți scrie la 9 iulie și aveam celelalte scrisori vechi ale d-tale dinaintea mea, vine un domn, cu care a trebuit să lucrez mai multe ore la o corectură a d-sale. Am strîns scrisorile și fără să-mi dau seamă de ceea ce fac, am strîns și pe aceasta între scrisorile cele vechi, și le-am băgat în dulap.

A doua zi, cînd am voit să urmez scrisoarea, o caut pe masă între alte hîrtii și nu o găsesc. Am răscolit totul de pe masă, am căutat-o prin toate registrele, cu gînd că poate o voi fi pus-o acolo, și iarăși n-am găsit-o; disperasem. Aș fi voit să-ți scriu altă scrisoare, dara aceea pe care o începusem era cu ultimile d-tale scrisori la un loc, și nu le găseam.

Atunci am făcut în grabă scrisoarea ce ai priimit cu banii și ți-am trimis-o ca să nu zăbovesc. În sfîrșit, tot căutînd scrisoarea, astăzi am izbutit să o găsesc între scrisorile cele vechi, tocmai unde nu credeam să o găsesc. Am continuat de unde lăsasem, spuindu-ți întîmplarea.

Banii, sunt sigur că i-ai priimit pînă acum.

În privința lui Constantin, sunt deplin mulțumit. I-ai fost ca un tată, și d-na Iarnik ca o mumă, pe care, te rog, să o asiguri de recunoștința mea. Eu nu crez că s-ar supăra încă de un musafir, daca m-ar ajuta puterea să fac să vie la anul și fratele lui Constantin. În camera unde sade unul poate, fără jenă, să șează și doi frați. Dar, pentru asta mai avem destul timp.

Pentru cei trei sute de franci ce-ți datorez în tipărituri, mă rog să-mi spui printr-o scrisoare cum să fac? să declar printr-o epistolă că-ți sunt dator, sau să-ți fac un deosebit (sic!) în scris?

Nu trebuia așa multe scuze spre a-mi arăta dorința cea legitimă ce o ai. Recunosc de bune toate temerile d-tale; căci, de! oameni suntem. Astăzi putem fi, iară mîine nu.

Ieri am fost pentru ultima oară la d. Misail. L-am găsit dispus în favoarea noastră. Nu poate deocamdată să facă nimic, fiindcă studiul d-sale pe care îl publică în Binele public îi ia mai toate orele libere. Noaptea iarăși nu poate lucra, deoarece sufere de ochi. Mi-a declarat însă că-i pare rău că nu ți-a scris încă, fiindcă pe lîngă ocupațiile literare a avut doi copii bolnavi, pentru căutarea cărora a întrebuințat tot timpul ce-l mai avea pentru alte afaceri. Totuși, mi-a promis că de îndată ce necazurile din familie îi va da răgaz, are să-ți scrie. D-sa îți recomandă să consulți cărțile:

1. Manual de Istoria literaturei române de Pop fiu, 1 volum.

2. Compendiu de literatura română de Pop, 2 vol. Dacă nu le ai, te rog scrie-mi, ca să le caut eu în București.

Tot astăzi îți trimit și urmarea studiului d-lui Misail, cît a apărut pînă azi în Binele public.

Constantin vrea să-ți descrie călătoria sa de la Viena la București. La aceasta l-am Îndemnat și eu. După ce va face conceptul, i-am făgăduit că am să-i îndreptez scrisoarea, colea și colea, ca să nu rămîie nepieptănată.

D. Cionca vă trimite complimentele sale. D-sa, fiindcă are să se preîmble prin Transilvania în timpul vacanței, mi-a recomandat pe un neamț care să mediteze pe Constantin. De ieri a și început lecțiunile.

Peste puțin am să-ți trimit psalmul 103 din Coresi și reproduceri, după Cavalerul Stamate.

Ai noștri salută cu iubire pe ai d-voastră.

Pe d-ta te strîng de mînă călduros.

Să auzim de bine P. Ispirescu