41

București, 21 iulie st. v., 1881.

Iubitul meu, domnule Iarnik, Constantin a ajuns cu bine la București. D-ta iarăși trebuie să fi ajuns cu bine la Pottenstein. Urez atît d-tale cît și doamnei Iarnik și copilașilor d-tale o petrecere pe cît se poate de fericită.

Am rămas surprins de ce repede a crescut Constantin. Vă mulțumesc din inimă că l-ați ținut bine în cursul anului; el mi-a spus că a fost tot sănătos și bine. Mai cu seamă doamnei Iarnik îi sunt recunoscător pentru că i-a ținut loc de mamă și i-a dat îngrijirile cele mai binevoitoare.

Soția mea ar fi voit bucuroasă a-i scrie o scrisoare de recunoștință și mulțumire, însă ea este în pat. Dumnezeu ne-a mai trimis o fată, pe care am numit-o Paulina. La nașterea ei, soția mea a suferit mult. Șapte ore de noapte nu s-a mișcat de lîngă dînsa doctorul-mamoș, atîta fu de în pericol. Acum îi este mai bine, dară slabă și trebuie să nu părăsească patul încă cîtva timp.

Fă-te dară, te rog, interpretul nostru pe lîngă doamna Iarnik, asigurînd-o de desăvîrșita noastră mulțumire pentru tot ce a făcut în privința lui Constantin, în cursul anului trecut.

Asupra tipărirei cărții noastre, aștept scrisoarea cu instrucțiile d-lui Bîrseanu și apoi regulăm tipărirea. Numai trebuie să știi că are să meargă cam încet, deoarece corecturile vor avea a colinda pe la Brașov.

În tot cazul aștept să vedem ce deslușiri are să-mi dea d. Bîrsan.

Acum să stăm nițel de vorbă și despre Constantin. Pare-mi-se că ți-am fost spus de la început că mjiloacele mele sunt cu totul restrînse. Că dacă trimit pe Constantin la Viena, fac sacrificii și mulțumită numai bunei voințe a d-tale, care mi-ai înlesnit plata, prin a ți-o da jumătate în bani și jumătate la lucru, m-am hotărît a-l trimite.

Ce se întîmplă însă? Constantin, dificil la învățătură, i-a trebuit un meditator plătit, după cum m-ai asigurat d-ta că această clasă este și cea mai grea. Și consimțind la acest adaos de plată îți scriam că de aș fi știut că el are să fie așa de greoi la învățătură, nu-l mai trimiteam.

Cheltuiala ce fac cu dînsul este aproape îndoită decît făcusem eu socoteală, și aceasta trece preste puterile mele. Închipuiește-ți: Unde trebuia să dau 400 fr. pentru zece luni, a 40 fr. pe lună, plus cam vro două sute de franci, îmbrăcăminte și altele, în totul 600 sau cel mult 650 fr., în anul acesta am cheltuit cu dînsul preste 1000 de franci, și anume: Călătoria la Viena 100 + trimiși la 22 septembrie 150 fr. + 100 la 22 oct. + 150 la 25 ianuarie + 250 la 19 aprilie + 100 la 18 mai + 210 în iunie, în totul 1060 de franci.

Judecă și d-ta daca unul ca mine ar putea să facă o așa mare cheltuială. Pe lîngă acestea, la una din scrisorile mele prin care te întrebam daca socotești că Constantin ar putea să urmeze clasa a II-a, fără meditator, d-ta mi-ai răspuns că nu se poate ști acum, ci după ce va începe clasa, și teamă-mi este că nu va putea.

Daca îți spui toate acestea, să nu socotești că voi să fac cuiva vro imputare. Ferească Dumnezeu! Îți mărturisesc ca la un frate, că n-am decît să mă felicit că ai binevoit să priimești pe Constantin la d-ta.

Hainele încă a costat mult. El și-a făcut haine mai bune și mai scumpe decît port eu. Al cui fecior s-a socotit el?

Și cu toate că sunt cu desăvîrșire mulțumit de cît l-ai ținut și de cum a trecut cursul, te rog fierbinte să nu te superi daca ți-oi spune că nu mai pot să-l trimit. N-am de unde să cheltuiesc cu dînsul atîți bani. Nevoia mă face să-l pui la școala comercială de la noi.

Știind acestea, te rog să nu te temi nicidecum pentru cei 600 de franci ce-ți datoresc, adecă 300 din anul acesta și 300 din anul trecut, pentru care ți-am trimis chitanța. Îi voi plăti pînă într-una cu tipărirea cărții ce ai proiectat să facem amîndoi, și care va începe în chiar toamna aceasta, după cum mi-ai spus prin scrisoarea de la 18 iulie st.n., că d. Bîrsan se ocupă a regula copiile ce ți-am expediat după diferiți autori români.

Rugîndu-te încă o dată să nu te mînii pe mine, și să mă ierți pentru supărarea ce ți-am făcut eu și Constantin în doi ani de zile, te asigur că eu voi fi către d-ta tot același și neschimbat.

Sănătate și voie bună, P. Ispirescu