Duminecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oar

En p§si to±V l¨goiV sou mimnŇskou tˇ șskatˇ sou, kaŻ eŻV t¨n ałĘna ałc ¦martŇseiV zice Sirah. Iarăși și a doa oară fac supărare măriei-tale cu această puținică a mea cucérnică scrisoare și zic cuvântul lui David: Mâniiați-vă și nu greșiți célia ce ziceț în inimile voastră. Și ia seama (pentru dragostea lui Hristos) acestor scrise cu gând drept și de pohtești ca să fii și măriia-ta odihnit și fără vătămare sufletească și să fiu eu mulțumit, mă rog ține cumpăna judecății drept și nu lăsa să-ț spurce unii și alții auzurile, cu vorbele lor céle otrăvicioase. Că zice David: Mincinoș fiii oamenilor în cumpene a face strâmbătate.

Măriia-ta, când ai trimis la mine pe părintele Nisis, mi-au zis chiar în față, au să fac, după cum îmi poruncești măriia-ta paretisis de voia mea, au peste 15 zile vei face măria-ta precum vei ști, de mă vei scoate cu paguba mea și cu rușine. Eu încă, pentru ca să nu mă arăt cătră măriia-ta iubitor de scandale și să potolesc mâniia măriei-tale am zis cătră sfințiia-sa că voiu face după cum îm poruncești și voiu veni la măriia-ta, precum am și venit. Și într-acel ceas mi-am dat cu cucerie toată voința mea înaintea măriei-tale și prin glas viu și în scris, socotind că după ce vei ceti măriia-ta acéle 12 capete ce am scris într-acea foiță ce ți-am dat q¸lhV metamelhqÖ și vei lăsa pre Irod (pre carele te îndeamnă să face aceasta) ca pre un mincinos, că nu știe a cânta alliluia și nu vei întra în păcat cu mine și în clevetirea a toatei lumi. Iar de vréme ce văz că te nevoești măriia-ta, cu tot dinadinsul să o isprăvești aceasta, iarăși zic că nu voiu eși din porunca măriei-tale. Numai mă rog măriei-tale să-ț fie milă de bătrânéțele méle și de neputințele ce am; și precum te-au luminat Dumnezeu de ai aflat chiverniseala acelor trei pungi (precum mi-au zis Nisis) să afli și celoralalte 4 și să-mi iai zapisele de la datornici să mi le dai în mâna mea. Și așa voiu face și eu scrisoare de la mâna mea tÖV paraitŇsewV2. Și aceasta nu pentru alta, fără numai ca să ia sfârșit scandilile carele vei fi socotind măriia-ta că doară să trag de spre mine; și așa vei fi măriia-ta fără păcat și eu mulțemit și odihnit și cel ce va fi în urma mea va fi pre lége și nu fărădelége, pentru căci atunci mă voiu lăsa de voia mea. Iar într-alt chip, veri cu ce mijloc voiu eși, nu va fi nici să va putea numi, cel de pe urma mea, pre lege; că de să va face și catherisis, după cum înțelégem, va fi ca acéia ce au făcut acum lui Alixandrias; ce și acéia nu iaste catheresis, ce batjocură beséricii lui Dumnezeu și sfintelor taini, pentru care lucru cel ce lăcuiaște în ceriuri va râde de dânșii și Domnul va batjocori pre ei.

Iară măriia-ta fă ca un domn creștin și milostiv și nu mă lăsa să es obodit și cu lacrămile pe obraz, că va fi păcat. Și precum nu te pripești la céle politicești a face răsplătire pentru cinstea domniei, așa nu te pripi nici la céle besericești, pentru cinstea lui Dumnezeu; că răul a să face iaste lesne, iar a să desface iaste cu nevoe. Îț mai ia seama de aceasta și Dumnezeu să te luminéze să faci ce ar fi mai cu cinste și mai de folos, a căruia nespusă milă rugăm să fie pururea cu măriia-ta.

Obiditul rugător al măriei-tale,

Antim al Ungrovlahiei.