2. Poezia sămănătoristă în regat

A. Mândru. La noi, în regat, idilismul real al lui A. Mândru nu și-a găsit o expresie diferențiată (“vrăji șoptite“, „o dulce stea“, „minune sfântă“ etc.). Floarea Tibrului, poem antic, cuprinde idila epistolară a tânărului plebeu Publius și a tinerei Lydia, în nenumărate versuri facile, romantice și teatrale  [13] .

G. Vâlsan. Poeziile lui G. Vâlsan, prețuite și de T. Maiorescu, n-au fost adunate în volum decât după douăzeci de ani de la publicarea lor în Sămănătorul; în banalitatea uniformă a epocii, ele par, totuși, a aduce uneori o frăgezime delicată de notație, un psihologism interesant, o poliritmie savuroasă, deși împinsă la discursivitate și prolixitate și o familiaritate nu lipsită de farmec. Firește, ca și întreaga poezie a epocii, e saturată de coșbucism și de expresie eminesciană  [14] .

Din producția timpului, nediferențiată prin talent, mai cităm poezia erotică a lui E. Ciuchi  [15] , cea războinică a lui Nicolae Vulovici  [16] și, întrucâtva mai citibilă, cea a lui G. Tutoveanu  [17]  (n. 1872), de lirism direct și idilic, exprimat în pastă coșbuciană sau în rumegătură verbală eminesciană.

Decadentismul sămănătorist nu s-a sfârșit, dealtfel, odată cu dispariția Sămănătorului, ci s-a prelungit în toate revistele ce i-au continuat directiva, ca: Ramuri, Drum drept, Neamul românesc literar, Floarea darurilor etc. și chiar în zilele noastre atât de anacronicul Cuget clar(1936). Nu e nevoia unei enumerații complete; ajunge citarea câtorva nume:

Ion Sân-Giorgiu. Lipsa de originalitate a lui Ion Sân-Giorgiu devine acceptabilă prin corectitudine și facilitate, în care influența lui Eminescu (Chemare) sau Cerna (Noaptea) se străvede. În ultimele volume (Rodul sufletuluiși Arcul lui Cupidon) plasticitatea poetului s-a dezvoltat treptat până la aparențele modernismului, fie prin abuz de imagine, fie prin dezinvoltura formei libere, fie prin egocentrism și mai ales tumultuos senzualism  [18] . Volbură Poiană  [19] , Const. Asiminei  [20] , Vasile Militaru, Eugeniu Revent și, ceva mai pus în ritmul vremii, harnicul Al. Iacobescu  [21]  etc. sunt numele ce se găsesc mai des în publicațiile sămănătoriste și în volume numeroase.