Frumos ca îngerii din cer

E visul ce-n adânc mister 

    Urzesc! 

În mii de feluri îl prefac,

Căci albele conture-mi plac.

O! Vis frumos, cât te iubesc! 

Când din-nălțime te cobori

Cu ochii tăi scânteietori, 

    O! vis, 

Vis parfumat de buze dulci,

Tu vii cu mine să te culci,

Ș-alunec în al tău abis! 

Frumos cum nu e pe pământ

Nici om, nici cuget, nici cuvânt, 

    Vis alb 

Încoronat de primăveri,

Că te iubesc n-o știi de ieri

Nici tu, nici corpul tău rozalb. 

În schimb de mă iubești și tu

Fiindcă soarta nu putu 

    Să-mi ia 

Nici inimă, nici ochi, nici minți,

Oh! strânge-mă la sâni fierbinți,

Să nu mai simt durerea mea. 

Fă-mi loc în floarea ta de crin

Să nu m-ajungă alt suspin 

    Decât 

Suspinul unei voluptăți

Într-însul cu eternități,

Ce sunt scutite de urât. 

Primește-n ochii tăi profunzi,

Privirile să mi le-ascunzi... 

    Voiesc 

Să mai sărut cum sărutam,

Să-ți dau tot sângele ce am

Și sub plăceri să-nnebunesc! 

Iar când vom fi transfigurați,

Ca doi columbi înaripați, 

    În sus 

Luând-o prin văzduhul alb,

Eu corp albit, tu corp rozalb.

Să dispărem către apus!