Timpul dulce care-a mers

A lăsat în al meu vers

Ce rămâne dupe-o floare, —

Urma lui mirositoare !

Astăzi florile-au trecut

Și chiar frunzele-au căzut,

Dar amorul pe-a lui creacă

Înflorește făr' să treacă !

Este el, — îl recunosc

Cu mirosul său de mosc

Ce condeiul îmi conduce

Până ce-mi va pune cruce !

Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers,

Să rămâie-n al meu vers

Numai ce ne las-o floare, —

Umbra lui mirositoare !