De-ar vrea norocul să-mi zâmbească

Și să câștig la loterie,

Aș duce-o viață-mpărătească,

Ascuns să nu mai mă găsească

În timpi de ani, ființă vie. 

N-aș vrea să am măriri deșerte,

N-am nici-o sete de renume,

Aș înălța mereu concerte

La adăpost de griji și certe,

La adăpost de om și lume. 

În colț tăcut de vreo Sahară,

Castel aș pune să-mi zidească,

Și scuturat de-orice povară,

Aș ridica spre ceruri scară,

De-ar vrea norocul să-mi zâmbească. 

Ca-n basme masa mi s-ar pune

Și s-ar deșterne tot ca-n basme,

Bucatele cele mai bune

Ar apărea ca prin minune

Pe tăvi aduse de fantasme. 

Prin vase de-aur și prin cupe

De cornalină și agată,

De silfi ușori, gentile trupe,

Ar tot turna zburând în grupe

O ambrozie delicată. 

De pe-o terasă înflorită

Privirea mea s-ar pierde-n cale

Sub frunzătura-nchipuită

De soare vesel strălucită

Și scânteind de portocale. 

Fântâni de ape săritoare,

Ar răcori-o-n orice clipă

Cu picături nălucitoare

Ce-n urmă-n limpede izvoare

S-ar scurge leneș sau în pripă. 

Iar împrejur de-acea grădină

Nimic, nimic decât pustie... 

Pustia de nisipuri plină

Precum e cerul de lumină, —

De-aș câștiga la loterie. 

Dar viața în singurătate

Mi s-ar urî și ea la vreme

Și mi-aș clădi atunci palate

Pe lângă țărmuri populate

De-ale amorului poeme. 

Pe lângă Neapol am de știre,

Că e un cuib între verdeață,

Eu l-am văzut în părăsire

Ș-am fost cuprins l-acea privire

De melancolica-i dulceață. 

Acolo corpul mi l-aș duce,...

Ruina trage la ruină... —

Aș vrea ca moartea să m-apuce

Purtându-mi viața ca o cruce

Pe-un țărm frumos de mare lină. 

Dar câștigând la loterie,

M-aș face ca și alții poate,

Și preschimbat prin avuție

N-aș mai căta o vizunie,

Ci aș voi să gust din toate. 

Atuncea poate-n gând mi-ar trece

Să țin în lume tren și casă,

Să am bufoni cu tivge sece 

În contul căror se petrece

Și paraziți să am la masă. 

Să treier podul în trăsură,

Să-mi râd de suferințe grele,

Iubindu-mi singura făptură,

Pentru stomac și pentru gură

Să fie ținta vieții mele. 

Oh! simt, oh! simt că avuția

Pe om îl face rău să fie,

De-mi cântă-n suflet poezia,

Să cânte-o face sărăcia... —

N-am câștigat la loterie.