Din al oglindei luciu rece

De apă-adâncă, — se desface

O liniște de dulce pace,

Ce-ntregul suflet mi-l petrece. 

Obida vrând să mă înece,

Zadarnic firea și-o preface.

Din al oglindei luciu rece

Uitarea numai se desface. 

Chiar dorul vieții-n mine tace —

Izvor ce gata e să sece;

Și pe-al meu chip, ce-n umbră zace,

Un fel de vis de opium trece

Din al oglindei luciu rece.