Fumându-și opiumul uitării

Pe rogojini din pai de-orez,

Fo-hi, spre piscul aiurării,

E dus de visul lui chinez. 

Scăpat de chinul zbuciumării,

Senin ca după-un meterez,

Fumează opiumul uitării

Pe rogojini din pai de-orez. 

Iar când sosește-al nopții miez

Ce-l urcă-n slava îmbătării,

Deplin se dă halucinării

Ce-atunci e singurul său crez,

Fumându-și opiumul uitării.